Despre nimic

Asa-i ca ti se intampla sa iti amintesti de unele faze din trecut si sa razi de tine ? Ei bine asa am patit azi dupa ce mi-am amintit cum spuneam ca ce urata e viata mea la 13 ani, atatia aveam in momentul in care am fost anuntat ca play station-ul nu vine cu primul transport din “tarile calde”. Atunci eram un mic emo fara sa-mi dau seama.

A da, si ieri am aflat ca a murit unul dintre cei mai cunoscuti oameni locali. Omu’ cu covrigii. Era un tip mai tot timpul rosu la fata de la bautura, care umbla cu o bicicleta cu portbagajul plin de covrigi si striga ceva de genu’: covrigi cu sare, cu gaura mare (si cateodata pe stadion - ca Unirea ii echipa mare sau ca bate in deplasare). Nu e cunoscut prin alte parti, nu a ajuns la tv si nici nu voia sa fie vedeta. Isi castiga si el o paine cinstita vanzand covrigi cu sare. Buni covrigii, pacat de om.

Citeam zilele trecute Catavencu si mi-am dat seama ca incep sa rad tot mai putin la poantele altora. Asta nu te face mai destept, nici vorba insa nu stiu de ce draq nu am ras decat la doua-trei texte din aproape doua pagini citite. Poate nu mai au aia umor sau eu nu mai rad tot felul de labareli zise de tot felul de clovni de conjuctura. Cica rasul intinereste asa ca radeti fratilor! si daca gasiti ceva al naibii de funny da-ti si mie un link, ceva. Sa nu ma zic de filmele comedii, la astea imi vine sa plang de cat de nereusite sunt.

De fapt, despre ce am scris mai sus ? Despre nimic…

Tweet

About Author: Andrei

3 thoughts on “Despre nimic

  1. Alexa
    August 7, 2008 at 12:06

    wow nu stiam ca a murit tipul acela cu, cuvrigii…adica ce ma mir ca la cum arata si el stia ca se duce la cei multi cat de curand…..

  2. ROOLLY
    August 7, 2008 at 19:35

    Filmele comedii nici mie nu mi plac , au o poanta buna si in rest nimica. Si multe alte poante nu sunt reusite de la emisiuniile divertisment

  3. elle
    August 7, 2008 at 23:52

    Te-nseli, articolul nu este “despre nimic”, ci “despre foarte mult” 🙂 despre cum ne simtim uneori spectatori la propria viata, la propriile transformari sufletesti, despre cat de mult am vrea uneori sa mai traim uratul acela de la 13 ani, despre cat de marcante sunt anumite treceri prin viata noastra - fie ele ale omului cu covrigul sau ale omului care a insemnat foarte mult la un moment dat, despre cum inlocuim rasetele cu zambetele (e mult mai important sa citesti sau sa asculti ceva sau pe cineva cu rabdare si intelegere, decat cu dorinta de a te distra)… metamorfoza se numeste, dar poate fi una frumoasa; nu degeaba din omide asa de gretoase ies niste fluturi superbi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *