Some things will never change

Se vorbeste ca Andrei ar fi un mancacios gingas. Inca din vremea copilariei, dupa o sambata in care mama lui facea 4 feluri de mancare, Andrei, dupa o zi de sapa in curtea scolii, cerea cartofi prajiti. Pana in ziua de azi aceasta mancare e preferata gingasului. Da, exact, ca un copil mic pe care il intrebi ce ii place cel mai mult sa manance si el raspunde, de fiecare data, cartofi prajiti. Sec. Dar nu e vorba de barabule, picioci sau cartoafe in postul asta. E vorba de o caprioara, ucisa, ce-i drept.

Pentru astia mai perfecti si mai sensibili dintre voi, vreau sa va zic sa nu cititi mai departe cum ca eu am mancat carne de la o caprioare lovita cu trenu’. Suna a banc, nu? De data asta nu e. Venit cuplu cu carnea la subrat, pregatit tava, taiat + batut un pic carnea, pus cartofi pe langa, condimentat bine, la cuptor cu ea. Puteam sa jur ca nu va fi buna. Mi se zicea ca e tare dulce, asa ca am pus strat gros de condiment.

A mai mancat cineva carne de caprioara?

Sfaraiala tavii te facea sa te lingi usor pe buze. Caprioara e o delicatesa, imi ziceam eu, cu o parte a mintii. Cu cealalta, intr-o ciudata convingere: ce aiurea o fi la gust!
Iasa din cuptor… carnea, nu caprioara. Facem imparteala ca la cantina saracilor, aducem ustensilele, etajam paine. La prima vedere parea o carne moarta. Putea fi altcumva? Nu, dar asta mi-a dat impresia. Asa lesinata, nu se tinea prea bine in farculita. 

Hai sa zicem ca e buna dar nu am lasat-o destul la cuptor. Hai sa mai zicem ca poate mie imi place carnea facuta bine, prajita, nicidecum in sange sau bleaga catre fiarta. La gust nu era rea, doar ca deja vedeai doi ochi caprui cum se uita la tine, printre copaci.
Plecati, neamurile lui Bambi! In final, foamea din burta a invins caprioara din poveste, si Andrei a mancat cateva bucati. E buna dar e bleaga. Cand o sa stiu sa va explic mai bine ce inseamna “carne bleaga”, am sa dau un later edit la post. Pana atunci… am mancat-o pe Bambi!

No related posts.

Etichete: caprioara, gatit, mancare