Inca de pe vremea lui Hippocrate, lumea a inceput sa zumzăiască in jurul medicinei. Si trecand anii, usor asa, treaba astea cu bisturiuri si siringi a tot evoluat. In unele parti mai accentuat, in altele mai agale asa, in orice caz uniform(pe planeta, zic).
In afara continentului negru, si anume ala de unde veneau sclavii, Africa, in mai toate partile s-a ajuns ca omul sa fie tinut in viata artificial, sanii se se umfle in doar doua ore jumate, buzele sa se faca ca si curul unui bebelus, grasimea de pe solduri sa dispara mai ceva ca banii din buzunarul contribuabului, serurile sa te intinereasca la minut, traditionala penicilina + streptomicina sa iti rupa buca in patru dar te scapa de boala.
Totusi, desi astea multe si degeaba existau si acolo, era un loc pe la coada Dunarii, mirific si plin de istorie, numit de unii si Romania, unde, prin ghinionul teribil pe care l-a avut la nastere, s-a nascut Andrei. Un tanar cu frica de doctori, cu urat de spitale, ferit de Doamne Doamne in ceea ce priveste boala.
Si se face ca lui, prin al noualea an de dupa marele 2000, i s-a facut o frica de spital incat a ajuns sa se roage la acelasi Doamne Doamne sa nu-i croiasca drum catre spitalul judetean. De ce? Pai se auzea ca prin partile alea, urate, ce-i drept, doctorii aveau pistoale in buzunarul de la halat, medicul de garda dormea in timpul serviciului mai ceva ca valiza in gara, asistentele te asteptau ca sa le plonjezi minim 5 lei, + multe alte treburi.
Tipului asta, dupa cum spuneam, mare ghinionist la nastere, i s-a facut o asa frica de spital incat avea impresia ca daca al’ de sus nu-l fereste de boala, medicii fac cum fac si ii asfaltau frumos drumul catre moarte. Poate ca n-ar fi avut bani, poate ca n-ar fi avut relatii, ar fi ajuns undeva pe un pat vechi si galbejit, unde si-ar fi asteptat omul in alb care sa-i faca/dea leacul. Degeaba ar fi asteptat el ca Baselu’ cu discul de iahnie hernie, ar fi fost doar unul dintre ei, deci trebuia sa astepte pana se elibera un pat, sa astepte pana isi bea cafeaua doctorul, sa fi asteptat pana gatau barfa asistentele, sa fi asteptat ca celalalt medic sa isi mute soacra tinuta de 5 ani in spital, de pe o parte pe alta… poate sa fi asteptat sa-si dea ultima duhoare, pardon rasuflare.
Ca dupa aia il vedeai la tv si cazul lui facea audienta la “Sinteza Zilei”, nu il incanta cu nimic pe bietul Andrei, nici pe indurerata sa familie. Ar fi fost doar un caz care ar fi miscat putin oala cu cacaturi care fierbea prin tara lui BocMic Voda si ai sai doctori incompetenti. Oala se misca, cacaturile raman.
Pana atunci se aude ca Andrei ar fi bine, si pana in ziua de azi el se roaga ca sa nu ajunga pe mana panaramelor de medici din spitale. El vrea sa mai traiasca. In caz ca ajunge la doftor, e ferm convins ca nu mai iasa de acolo. Numa’ in lemn, si tare rau i-ar parea.
Sa-l fereasca Dumnezeu de boli, ca de criza scapa el cumva…
Related posts:
Comments: 5 Responses
Leave a Reply
In primul rand sa fim feriti cu totii de boli sau accidente! Pentru ca am fost internata acum cateva luni si as avea destule chestii horror de povestit despre conditiile din spitale. Mai mult decat suficiente sa exclam “and if I never have to spend another night in hospital, it will be too soon!”
Dar nu pot fi de acord cu generalizarea in ceea ce priveste medicii.
Sigur, uscaturi exista, insa oamenii care s-au ocupat de mine au fost de nota 20! M-au reparat bine si s-au purtat foarte frumos cu mine. In noaptea in care am ajuns acolo purtam un tricou si pantaloni scurti, eram decorata toata cu pamant, paie, frunze in cap si pe haine, transpirata, speriata, de-abia puteam sa vorbesc, nu aveam nici un act la mine, nu aveam telefon si nici nu aveam idee cum as fi putut anunta pe cineva pentru ca nu stiam nici un numar pe de rost, aveam bani la mine cat pentru un pachet (ieftin !!!) de biscuiti si eram putin ostila pentru ca ma tot intrebau ce-am patit si mie imi era rusine sa le spun ca s-au luat niste cretini de mine pe strada. Puteam sa fiu ultima vagaboanda de pe strada si tot s-au purtat foarte frumos cu mine. Pe rezidentul care era atunci la camera de garda nu cred ca-l platea nimeni sa-mi adune paiele din cap si de pe haine si totusi a facut-o. A doua zi am intrat pe net de pe laptopul unui alt doctor, am facut rost de numere de telefon si mi-a dat mobilul lui sa anunt lumea. Mi-au vorbit cu respect, chit ca eu eram aia mica si mucoasa cu paie in cap. Si au stiut sa ma inveseleasca, sa-mi distraga atentia atunci cand eram atat de speriata ca imi venea sa ma apuc sa rod peretii. Au glumit cu mine si au reusit sa ma faca sa rad cand eram pe masa de operatie. Iar doctorul de la kinetoterapie a fost absolut genial. Trebuie sa scriu si eu un articol despre toate tacticile pe care le-a folosit sa ma motiveze, pentru ca a fost foarte amuzant. Asa ca… am o traista plina cu motive pentru care oamenii aia imi sunt simpatici.
Stiu ca nu toti sunt la fel. Chiar in acelasi spital altii au avut experiente neplacute cu alti medici. Si e un motiv al dracului de bun sa imi doresc sa nu mai patesc nimic. Poate a doua oara nu mai am norocul de a da peste niste oameni absolut exceptionali.
brontozaurels last blog post..leapsa copilariei
Sistemul sanitar (din Moldova cel putin) e la pamint. Ieri am avut de-a face cu niste cu medici si scirba de acum vreo doi ani (atunci am calcat ultima data intr-un spital iesean – cu probleme personale) a revenit subit.
Intr-adevar, nu putem generaliza, sunt si oameni care isi fac meseria bine de aceea nu pot sa uit o faza dintr-un spital din Tirgu Mures. Internata acolo (dupa ce o animala de doctorita din Iasi mi-a zis ca ajung la bisturiu si de aceea am fugit din Moldova
) si obisnuita fiind cu spagarii de aici, am incercat sa ii bag niste bani in buzunar, unei asistente, in speranta ca va fi mai atenta cu mine. Imi aduc aminte ca femeia a inceput sa urle la mine si mi-a aruncat banii pe un pat dupa care mi-a zis sa nu mai incerc niciodata asa ceva, ca la ei nu se face.
In 10 zile cit am stat in spitalul ala nu am dat nici 1 leu spaga si nu am platit decit analizele la singe. Desigur, astea is exceptii… Exceptia asta e fost de ajuns insa sa ma faca sa-mi fie teama de medicii ieseni (si nu numai).
Silvias last blog post..
Andrei, cand vorbesti de costumul din scanduri si de spitale, imi aduc aminte de o astistenta tare cumsecade de la Institutul Inimii din Cluj. Era o doamna de treaba care avea grija de toata lumea, insa fiecare ii baga in buzunar cate o suta de mii. S-o condamn? Deloc. Bravo ei, macar se comporta exemplar pentru suma infima. Poate avea 4 copii acasa si un sot care ii lua tot banutul. Poate avea un salar de 6 milioane si doi copii studenti ce trebuiau platiti in scoala. O s-o admir intotdeauna pentru bunavointa ei. Atat. La bani nici nu ma mai gandesc.
Livius last blog post..Cum comandam pizza in 2012
Cand vine vorba de spitalul judetean de la noi, totul ii adevarat pana la ultimul cuvant. Am fost acum recent cu o ruda apropiata prin spital, si am vazut destul de bine cum trebuie sa-ti platesti o internare decenta si zi de zi sa asiguri ca asistentele o sa se mai uite de tine. Si se mai zicea si ca Potor a facut mult pentru spitalul asta…eu sincer n-am vazut nici o imbunatatire, asistentele foloseau manusi chirurgicale pe post de garou. Si nu mai zic de faptul ca daca nu sti pe cineva, poti muri linistit asteptand la urgente sa te bage cineva in seama…de plicuri nici nu mai vorbesc.
JorjHs last blog post..Stii sigur ca e criza daca..
Citind articolul ta, mi-am adus aminte de povestea unei fete, la coada la ginecolog cu sotia mea:
CICA LA SPITALUL DIN ALEXANDRIA A VENIT FATA CU UN PIC DE DURERI SUSPECTE, EA FIIND INSARCINATA IN LUNA A CINCEA. Ghici ce i-au spus acolo:
STAI FATA LINISTITA, CA SARCINA NU E LUCRU USOR! TE MAI SI DARE. ACU VALEA ACASA SI VII LA NOI CAND O SA NASTI!
Noroc ca fata a venit in Bucuresti al un cabinet particular, ca era sa piarad sarcina, daca se lua dupa inteligentele alea!
artistus last blog post..Poveste cu MOARTE unei casute de MAIL…