Some things will never change

Se face ca ziarul la care lucrez s-a aliniat, cu vreo 6 ani intarziere, la standardele vremii si si-a remodelat siteul. Bun asa. Mai mult de lucru pentru mine, aceiasi bani. Andrei, taci si inghite ca nu esti fiu de patron. Asta mi-o ziceam in gand, nu trebuia scrisa/citita.
Cand vin din concediu aflu ca deja seful asta mai mic, redactorul sef, vorbise cu cineva din Iasi ca sa se ocupe de siteul asta.

E vorba de firma D L(doar initialele, ca in filme), nu pun link sa nu ii aduc incoace si sa vada ca am scris de ei(de parca nu ii am in messenger si vad linkul la status, cap de lemn!!). Cautati pe Google ca sigur ii gasiti.

Acum povestea noastra se scurteaza un pic, asa prin invaluire, nu vreau sa ma intind ca mai am si alte idei si sa nu-mi fuga.

Fac baietii astia un site cam naspa, pus pe WordPress, nimic special, nimic cu care sa se mandreasca ziarul. Nu e asta problema. Treaba sta in felul urmator: baietii ziceau ca ofera si suport tehnic, adica eu as vrea sa ma invete cum sa dau “new post” in WP, sa zicem ca am fost nascut la stana, pe la 3:10 asa, si printr-un noroc de la ţâţa caprei am ajuns in fata la un MAC de vreo 50 de milioane si trebuie sa ma ocup de site. Astia nimic, frate. Ii sun, nu raspund. Ajungem sa vorbim pe mess, tot brb, aveam vreo 45075307 de intrebari legate de magauaia aia de sait. Astia nimic.

Nici cum nu pot s-o scurtez. Cand ma apuc de povestit, apai zici ca is o ţaţa  de aia ce barfeste in timp ce se joaca cu inele de la mana. Cei care ati rezistat pana aici, hai ca mai e un pic.

Presat fiind de timp,(cineva de acolo, de sus, urma sa inspecteze siteul) il rog pe Eugen sa ma ajute. Asta, ucenic din tata in fiu de WordPress, isi rapeste din pretiosul sau timp si ma ajuta. M-am umezit la batrana vazand gestul sau. Multam fain, WP specialist!

Dupa doua zile in care nu-mi raspund la telefon, dau in sfarsit de baietii cu siteul. Sun si eu duminica, cand ii futaiul mai dulce. Ala de acolo zice ca il rupe o raceala si sa-i scriu pe mail toate probleme. Prietene, daca iti scriam toate problemele pe care le aveam, cred ca ajungea mailul pe masa lui Basescu, asa lung si dubios era. Si, desi crescut pe meleaguri betonate si frumos parfumate cu Malizia, imi pierd cumpatul(cred ca eu imi pierd cumpatul mai des decat isi pierde Simona Senzual chilotii) si incep sa-i zic, pe un ton putin mai serios/dur, ca deja ii frecangiala si ca ar trebui sa-si dea mai mult interesu’. Minciuni de alea cum ca el o stat cu orele pe messenger si nu am intrebat nimic. Poate ca statea, dar uitase ca e pe invisible.

Acum vine textul ce ne da si intrebarea de final.

Ziua urmatoate, al nostr’ baiat intra pe messenger, foarte de treaba si destul de saritor, mai ca imi venea sa-i dau webu’, la o buza umeda. La cateva minute urmeaza mail de la ei:

Inainte de toate doresc sa imi cer iertare pentru orice urma de lipsa de respect sau indiferenta privind situl dvs. Din ultima discutie telefonica, ati spus ca veti trimite un email cu toate aspectele neclare cu privire la situl dvs (cum se adauga poze, articole, etc). Voi intra si online pe mess, si va stau la dispozitie.

Si acum vine intreabarea ucigatoare >>> cum sa procedez pe viitor cu astia mai nesimtiti: cu vorba buna sau cu impulaiala?

P.S. Imi cer scuze pentru textul deosebit de lung. Pentru cei care au rezistat pana la final, Shogun o fost joaca de copii pentru voi. Multam fain!

Related posts:

1. Poveste cu internet porn
2. 50 de oameni, o intrebare
3. Intrebare
4. Intrebare
5. Status de poveste

Etichete: exprimare, romani