Cred ca ati vazut si voi pe Discovery, sunt emisiunile alea in care niste oameni ne povestesc cum au trecut ei prin clipe de cosmar si cum au reusit sa scape cu viata. “It shouldn’t be alive” si inca una “Probleme in paradis”.
Ma gandeam ca si romanii ar putea face o astfel de emisiune. Cred ca sunt atatea povesti interesante ale celor plecati pe dincolo si care au dus-o greu, au avut momente de cumpana, au dormit prin canale sau parcuri publice (la noi ar merge de minune emisiunea “Inchis printre straini”).
E clar ca nu vor fi pe stilul celor de la Discovery, poate pentru ca romanul nu ne va putea povesti niciodata cum a fost el in Filipine, in vacanta, si a fost rapit de o gasca de teroristi, dar sigur sunt multe alte povesti interesante spuse si de ai nostri.
Cu constituiri facute profesional si fara exagerari sau regie ieftina. Daca e vorba de minciuna sau exagerare, sa porneasca doar din gura celui care povesteste, nu din mintea regizorului care vrea spectacol la tv. Si daca se poate sa nu le faca Prima Tv, aceasta copiatoare penibila a tuturor formatelor de succes de afara.
P.S. De exemplu, Liviu imi povestea zilele trecute ca bunicul sau a fost plecat vreo 4 luni in America, prin 1900… la descarcat de caramida. Povestea unui astfel de om cred ca ar putea sa ne tina in fata televizorului.
Related posts:
Etichete: idei
Comments: 10 Responses
Leave a Reply
De exemplu o cunoştinţă de-a mea a plecat acum vreo 3 ani în vacanţa de vară în SUA, unde s-a angajat ca… ajutor de îngrijitor de piscină (!?) şi i-a convenit într-atât încât a concluzionat că nu mai are rost să se întoarcă în ţară să termine facultatea. Evident şi ea ar fi un bun subiect pentru o emisiune gen Discovery în varianta “mioritică”. Mai dureros este că avem şi mai multe subiecte pentru emisiuni gen Animal Planet…
si acum sa vedem cum iti pui mintea la contributie: cum ar arata episodul despre cunostinta ta? Ce ar avea ea de zis in… sa zicem 60 de minute? Cum ar reusi sa ne faca sa nu schimbam canalul?
Să spunem că personajul nostru, X, şi-a găsit împlinirea pe undeva pe însorita coastă a Pacificului, prin California.
Nu ştiu dacă ţine 60 de minute, nu ştiu dacă lumea va sta lipită de ecrane… Doar sper şi e cam tot ce mi-a putut trece prin cap la ora asta. Ideea ar fi – îmbinarea dintre comentarii şi imagini, o paralelă între aici şi acolo, atunci şi acum, X şi cei care au fost împotriva ei, dar, mai ales, ceea ce are X de spus raportat la toate imaginile alea.
Am deci în minte următorul scenariu:
Cadre prezentate în paralel: în stânga, X, aşezată pe un scaun, zâmbeşte generos sub lumina reflectoarelor din studio şi comentează un montaj care rulează în dreapta ecranului: imagini colorate cu tot ce înseamnă California, filmate fugar dintr-un 4×4 care rulează pe şosele netede ca-n palmă, palmieri, albastru orbitor la orizont, trupuri bronzate, pectorali lucraţi, decoleturi “răsărite”, bronz şi zâmbete, caniculă de… ţi-e dragă… inevitabil se face transferul la hotelul cu pricina, camera lui X, X în uniforma-i sumară aflată la lucru… un asfintit californian, X asteptand jucauşă pe marginea piscinei evacuarea apei, cateva imagini fugare cu “instrumentele” necesare curăţenei.
Până aici imagini si explicatii sumare oferite de X.
Apoi X în prim-plan,generos decoltată şi ea (absolut necesar) îşi spune pe scurt povestea presărată cu sentimentalisme de genul – tot ce aţi văzut este astăzi parte din viaţa mea… totuşi, nimic nu a fost roz pentru mine de la început… câteva vorbe despre “famelie mare, renumeraţie mică, după buget”, viaţa grea din România, efortul de a face o facultate pentru un viitor mai bun… primele speranţe… propunerea unei colege de a pleca la muncă în SUA pe perioada vacanţei… munca de lămurire cu părinţii, fiorul asumării deciziei… – aici sunt foarte multe de spus, esenţial fiind modul în care povesteşte ea -
Stop cadru
Şuetă cu părinţii şi celelalte două surori mai mici – amintiri şi impresii – cum şi de ce au lăsat-o, ce speranţe au avut (părinţii); bucuria de a-i lua în primire camera şi dorul pe care l-au simţit apoi (surorile).
Urmează… un scurt reportaj: o zi din viaţa lui X, realizat de un reporter care şi-a petrecut câteva zile acolo şi a filmat-o la lucru DAR… numai după publicitate.
Reportajul – un răsărit californian, un reporter cu ochii lipiţi de somn, X care îl înghionteşte, din nou zâmbitoare (de fapt veşnic zâmbitoare) – haide, ai vrut să vezi o zi din viaţa mea – ora 5. 30, la piscină, scos toate instrumentele, frecat piscina – X şi reporterul – ca să se vadă implicarea, spălat gresia, lustruit balustrade, câteva alunecări strategice, umplut piscina cu apă, făcut prima baie (reporterul, nu X) – dimineaţa. Apoi operaţiunea de seara, tot pe scurt, eventual cu cadre rapid derulate.
Din nou X în prim plan: discuţie dublată de imagini – ce îi place acolo, ce nu-i place, cât de greu i-a fost să se hotărască să rămână acolo. Să nu uităm să-l băgăm puţin în seamă pe îngrijitorul piscinei, cel în subordinea căruia se află X.
Urmează o discuţie emoţionantă la telefon între X şi părinţi, evident, după încă un “calup de publicitate”. Şi câteva amintiri depănate de părinţi – cum au primit decizia fiicei lor, când, cum şi dacă s-au împăcat cu ea, obligatoriu citirea unui fragment din e-mail-ul prin care au primit vestea de la fiica lor.
În încheiere, câteva cuvinte despre subiectul emisiunii viitoare.
Cam atât, cu regretul unei imaginaţii totuşi limitate.
Bunicii din grecia, regiunea Pindului, maia (bunica) ramane orfana de tata la 8 ani de mama la 12 … un frate mai mic in grija. Bunicul facea partea dintr-o familie instarita! Ajung in cadrilater .. se face schimbul de populatie si ajung in Romania, Dobrogea. Bunica si fratele ei ramanand orfani sunt luati de un unchi in grija! Adolescenti fiind si in acelasi sat se indragostesc, bunica fiind f buna prietena cu una dintre surorile bunicului.
Se casatoresc fac 4 copii!
tatal bunicului meu, adica stabunicul este singurul dintre cei 4 frati care au venit in cadrilater si mai apoi in Romania, ceilalti 3 au ramas in grecia. Prin anii 60 unul dintre farti vine sa-i viziteze in romania, Ceausescu inchide granitele si nu-l mai lasa sa plece desi omul avea familie acolo … dupa 2 ani ii dau voie sa plece in Grecia!
multi dintre aromani (machidoni) fiind legionari n-au dus-o foarte bine in perioada comunista .. si cate sunt de povestit si cate au patit, dar cu toate astea bunicul avea o inteligenta nativa de invidiat .. la sedintele de partind (desi nu era nici membru) cand lua cuvantul toti taceau pentru ca era un f bun orator, abia prin 88 l-au facut membru, dar era prea tarziu!
Parintii lui au deschis prima cafenea din zona .. aaa legat de cum vorbea unul dintre copiii lui (unchiul meu) avea probleme la liceu, nu vroiau sa-l treaca o clasa asa ca i-au zis ca-l trec daca aduc o foaie cu reexaminare de la minister si ghici ce, un simplu cioban nu numai ca a intrat in audienta la ministru si a vb cu el a si rezolvat-o cu reexaminarea incat directorul de la lic din navodari n-a mai zis niciodata nimic!
Si de ce nu l-au facut membru desi era asa descurcaret … descurcandu-se atat de bine lumea zicea ca fura si poate o facea, dar legal
Fratele bunicii a facut puscarie vreo 3 ani la poarta alba fiind inchis cu un lot intreg de oameni .. detinut politic … avea o functie de conducere si cand s-a schimbat un intreg cabinet cei vechi au ajuns la puscarie! Vremuri …
Strabunicul meu era un om f mare … fizic vorbind! In zona in care statea se faceau lupte in weekend si fiind o zona interetnica era o rivalitate .. era singurul pe care la lupte nu-l invingea nici un tatar!
ar trebui facut un documentar cu viata romanilor de acum nu de atunci ca nu s-au schimbat multe la noi. inca sunt sate unde se ara cu boii ca in 1400 cand pe vremea aia la Viena se inventa valsul si dansul de societate. se mai mira cineva de ce Borat s-a filmat aici?
.-= Ionut´s last blog ..Chirana Halep adoră ca totul să fie natural!? =-.
Cred ca ai dreptate…
.-= Rappa_ru’´s last blog ..Premiu de toamna =-.
am vazut ceva de genul a ceea ce zici tu in articol, pe TVR 1 cand a fost o emisiune despre holocaust. Au fost invitati oameni in varsta, undeva pe la cca 80 de ani aveau si povesteau cum au reusit sa scape dintr-un tren unde toti mureau pe capete, cum erau nevoiti sa ii doboare si sa isi faca culcus din oameni morti, cum i-a fost omorat prietenul din copilarie si el a scapat, o intreaga poveste impresionanta. Sunt sigura ca ar fi foarte multi care ar avea ceva de spus.
Si bunicu-meu imi mai povesteste din al doilea razboi mondial, cand tatal lui s-a ascuns, impreuna cu ceilalti frati in tren in vagoanele cu grau si trageau rusii cu glonturile si in grau, pentru ca stiau ca sunt oameni ascunsi. Strabunicul meu a stat insa ascuns pe margine, pentru ca stiau ca vor trage in mijloc, insa fratele sau a fost impuscat in picior si l-a carat nu stiu cati kilometri, i-a murit in brate. Sunt sute de povesti de acest fel.
Toate aceste povesti par rupte din filme, insa niciodata la noi in tara nu au fost expuse ca pe niste realitati veritabile. Probabil o astfel de emisiune ar fi solutia (bineinteles daca nu ar fi realizata de Prima, Kanal D, sau de prezentatori ca Dan Negru, etc).
da, deja avem 3 posibile subiecte
Hei, nu PATRU luni, ci PATRU ANI, din 1902 pana in 1906. Era o febra a plecarilor in America atunci, ca la noi prin anii 2000. Cine se intorcea de acolo ori isi bea toti banii ori isi facea o casa ca lumea si isi intemeia o familie. Bunicul meu si-a facut casa, dar dupa ce a terminat-o a plecat in razboi – prinmul razboi mondial. A stat doi ani pe front, apoi vreo 7 ani prizonier in Rusia. A revenit sanatos, si-a continuat viata, a avut 3 copii si i-a lasat orfani la varste foarte mici (tata a avut 5 ani cand a murit bunicul si un an cand a ramas fara mama).
Vremuri grele intr-o tara, si atunci ca si acum, de tot rahatul.
.-= Liviu´s last blog ..Să moară duşmanii la UPC! Haules! =-.
cred ca numai protv ar putea face asa ceva, ei au emisiunile cele mai lacrimogene. acasa tv nu se pune
.-= Lucian´s last blog ..Intoarcerea la origini =-.
Era la un momentdat (tot pe Discovery) o emisiune al carui nume imi scapa acum, despre cum sa supravietuiesti daca te ratacesti in nu stiu ce loc salbatic de pe planeta. Ma enerva la culme si nu puteam niciodata sa o urmaresc mai mult de cinci minute…
Asta, “I shouldn’t be alive” mi se pare destul de ok, unele povesti sunt de-a dreptul fantastice. Nu m-ar mira insa daca ar aparea vreo emisiune de gen si la noi… de-a dreptul penibila insa, ca acolo se ajunge la televiziunile noastre.
.-= Silvia´s last blog ..De doi bani şi nici un rest =-.