Cred ca am mai scris ceva pe tema asta. Oricum, vorbeam zilele trecute cu Liviu si ii ziceam despre doua chestii ciudate din scoala.
Am terminat Economicu’, contabilitatea. Si no, stiti cum e, se baga matematica in noi. Si tin minte ca profesoara incerca sa ne invete o metoda mai complicata de a rezolva un exercitiu. Adica se putea rezolva foarte misto in aprox jumatate de tabla. Nu, hai sa facem cu metoda cacatului fortat pe maţ. Si ne chinuia la lorgean vreo 45 de minute, cu 3 table umplute cu randuri si randuri de formule aplicate, doar ca sa ajungem la rezultatul care se obtinea si in varianta de jumate de tabla. 
La romana. Imi amintesc ca era aia… “Soacra cu trei nurori”. Si profesoara, incercand sa para isteata si sa ne umple capul cu cacaturi, ne spunea ca de fapt Ion Ramurica vorbea de motive, de chestii ascunse. De fapt soacra avea un ochi la spate, ochi cu care ea vedea ce fel de femei is alea 3, ca ochiul reprezenta… dracu’ sa le duca ca nu mai stiu. Dar vedeti voi, profesorul trebuie sa-si faca norma de ore, norma de inutilitati bagate in capul elevului. Si dupa aceea te asculta si te nota cu un scaun ca tu nu stiai ca aia avea ochiul maro la spate si chestii de astea.
Si ca sa bagam mortu’ in casa, daca ajung la o anumita varsta si zic ca nu mai stiu nimic, sunt considerat un elev slab, unul care nu si-a dat silinta. Pai poate ca nu am vrut sa ma fortez sa invat 3 table de rezolvare a unui exercitiu. Poate daca mi-ar fi fost explicata cum trebuie varianta in jumate de tabla si as mai fi exersat si eu, as fi retinut cate ceva. La romana, acum stiu sigur ca Eminescu nu vroia sa accentueze dorinta cand zicea coboara’n jos. Nu, probabil ca era baut sau nervos ca Veronica Micle nu s-a miscat bine in pula in seara precedenta. Prea multe chestii inutile pentru ce? Pentru stresul unui baiat care ar trebui sa fie constient ca fara scoala nu se poate face nimic pe viitor, dar care sa nu fie terorizat de formule matematice pe care ajunge sa le viseze atunci cand ar trebui sa-si traiasca tineretea.
No related posts.
Comments: 2 Responses
Leave a Reply
Ochiul soacrei era de fapt axis mundi, care facea un fel de conexiune intre sacru si profan. Pisa-m-as pe toate comentariile semidocte pe care ni le-au varat pe gat.
.-= TVdece´s last blog ..Sfaturi pentru fatuca de celofan =-.
Fie-iertatul profesor Bakonyi de la Institutul Politehnic “Traian Vuia” din Timisoara era renumit pt modul in care se putea da examen (inafara programarii cu grupa) la materiile lui (era un enciclopedist, preda cu brio vreo opt sau zece materii): cand te considerai pregatit, te prezentai la el la cabinet cand i se apropia sfarsitul programului, ii spuneai in ce an de studii esti si la ce materie doresti sa dai examen, el alegea ditr-un teanc (de vreun kg) de bilete cu subiecte (subiecte alcatuite de el, scoase – pe categorii de discipline de studii si nivel de dificultate, nivel necesar de cunostinte – din activitatea practica pe teren cand era solicitat sa faca vreo expertiza in productie, pe la vreo mare intreprindere) subiectele care erau adecvate disciplinei si anului de studii, dupa care te lasa singur in cabinet sa-ti scrii lucrarea pt examen, inconjurat de biblioteca lui tehnica ridicata pe toti peretii pana in tavan (rugandu-te ca la plecare sa nu uiti sa stingi lumina si sa tragi yala la usa, si urmand ca lucrarea sa ti-o corecteze in ziua urmatoare in zori): el enunta mereu crezul sau, in romana sa pocita de accentul maghiar: “Un inginer nu trebuie se stie pe de rost. Un inginer trebuie se stie CE se caute, UNDE se caute si cum se foloseste ce ai gasit!” – si generatii dupa generatii de studenti l-au adorat pt principiul asta; inca si acum, la peste un sfert de secol dupa moartea sa, legenda sa dainuie (insotind anecdotele pe seama sa, acestea fiind in majoritate izvorate din realitate) (desi aceasta legenda nu mai este nici atat de vie, nici atat de general cunoscuta cum era atunci).