Some things will never change

Cand Dobra nu are de lucru, vine dracu’ si ii baga in straita.

Ieri, dupa sesiunea zilnica de mancat si spalat, ma inchilotez frumos si o tai catre locul de munca. Si cum Niezo’ a vrut ca eu sa nu mai am carnet, dar nici vreo multinationala ca sa am sofer la scara, m-am urcat in autobuz. Si hâţa-hâţa catre locul numit si serviciu.

La statia urmatoare se urca o doamna cu vreo 3 plase. Grele. Si plasele, si fesele doamnei. S-a pus usurel pe scaun, chiar in fata unui tanar ce vroia sa testeze noile pernite de pe bancheta din spate a autobuzului. Era genul de muiere care zambeste intr-una, ca Udrea cand merge in pelerinaj electoral prin tara. Si glume cu colegii de drumetie, si mici blesteme la franele soferului.

Ajung la destinatie, eu vin din fundul autobuzului spre usa de iesire de la mijloc. Chiar in fata mea, de pe banda din dreapta, vin fesele uriase. Se baga in fata si coboara cu greu scarile autobuzului. O iau prin stanga ei si cobor inainte. Copil crescut la oras, cu maniere de calugar simtit, o intreb: va ajut? Gandindu-ma ca o ajut sa coboare treptele vehiculului avand plasele doldora (e criza). Si ea zice, cu vocea de femeie care e duioasa cand are de castigat, dar crizata cand nu-i iese maioneza: in ce parte mergi? (asta dupa ce plasa ei era la mine). In partea aia, doamna. Ooo ce bine, ce noroasa sunt, tot incolo merg si eu.

Eu deja aveam moaca de magar, de asin care cara pe drumurile pietruite din Pakistan. Doamna a crezut ca eu sunt vreun valet imbracat mai bine, a crezut ca m-am oferit sa-i duc plasele pan’ la scara. Eu doar vroiam sa o ajut sa coboare din autobuz. Si ajungem la semafor si doar dracu’ joaca pe partea mea, deci doamna clar mergea si ea tocmai in directia in care se ducea magaru’.

Zici ca eram sinistrati si ne mutam. Ea cu doua plase, eu ma coiam s-o duc pe-a mea. Am si vrut s-o intreb: dati la fund cu plumbul asta? Sau aveti si niste BCA pentru afumatoarea aia ce vreti sa v-o faceti? Nu stiu ce satana avea in plasa, ca-mi fu’ rusine sa ma uit, dar in orice caz, spor de brand imi trebuia de ma ducea asta vreo 2 km.

Dar Hippocrate a fost cu mine. Dupa vreo 500 de metri, doamna s-a oprit la o farmacie pe dreapta, eu am zis ca ala e momentul sa scap. No, io tre sa plec la munca. Nu pot sa va astept. Bine, draga, bine. Multumesc mult si Doamne ajuta! Mai lipsea sa-mi intinda o lama Orbit sau sa-mi dea un mar.

P.S. Mi-ati dat incredere dupa postul asta, acum am incercat sa fac magarul din
imagine – link

Related posts:

1. Andrei, hotul de eprubete
2. Intrebare pentru ucenicii doctorului Cristian Andrei
3. Cum s-a spalat Andrei cu apa de pe mortaciune
4. Andrei si tiganul homalau
5. Andrei 1.1 Varianta imbunatatita

Etichete: geoana, servire