Sunt persoane care nu cred in nimic, in vreo divinitate ma refer. Sunt atei. Mai sunt si pocaiti care cred in tot felul de ciudatenii (cine sunt eu sa spun asta?! poate ca ce cred eu sunt ciudatenii), scientologi (ce cred in venirea extraterestilor), aia ce cred in Maradona, si mai sunt cateva secte si religii de te doare mintea.
Conform ortodocsilor si a dogmelor noastre, nu poti face nimic fara Dumnezeu. Pai si daca toti astia de mai sus, si sunt multi, si prin blogosfera gasim o gramada de atei, nu cred in nimic, iar altii cred in serpi si vaci gestante, atunci cum reusesc aia sa faca ceva in viata asta? Tom Cruise e un om implinit, nu? Actor desavarsit, nevasta frumoasa, copil sanatos, bani de intors cu furca. Cu toate astea, omul nu crede in Dumnezeu (nici al nostru, nici al catolicilor, nici vreun nebun ce canta alaturi de cor Aleluia). El se intalneste cu Spielberg si pupa naveta spatiala in miniatura, exclamand vivat martianus superiorus.
Intrebarea mea este: cum de sunt o gramada de oameni pe planeta asta care reusesc si fara sa creada in vreo divinitatea barboasa? Banuiesc ca exista si satanisti care sunt oameni realizati, ei cum fac?
Related posts:
- Cum reusesc sa nu fiu dezamagit de oameni
- Poate ieri am educat pe cineva. Desi nu cred
- Biserica si oamenii
- Oamenii mari si jocurile pe calculator
- Ce sa cred ???
Etichete: FAQ
Comments: 30 Responses
Leave a Reply
pe ei o sa-i pedepseasca al’ de sus mai tarziu, ce nu-i clar? gen, ateii vor arde in cel putin 3 iaduri diferite
Mai exista si posibilitatea ca Divinitatea sa creada in ei…
.-= richie´s last blog ..Animal instinct =-.
Astea sunt intrebari pe care o sa ni le punem probabil pana la sfarsitul vietii. Cred ca oamenii au nevoie de o divinitate in care sa creada atunci cand sunt nefericiti si trag speranta ca acea divinitate o sa-i ajute sa treaca peste. Sunt tot felul de teorii cu privire la ortodoxism/ catolicism. Ced ca de fapt e vorba de manipulare in masa.
eu doar de rusinea parintilor frecventez Biserica. dar, cunosc multe persoane care nu dau dovada de credinta si totusi, cand sunt pusi in fata unor incercari mai grele, isi gasesc o oarecare alinare in rugaciuni. pe asta cum o poti explica?
@robbie: eu nu explic, doar intreb
Pur si simplu, sunt oameni care nu cred ca Doamne Doamne or sa vina sa le dea si sa le faca daca stau in cur si se roaga. Acei oameni aleg sa isi faca propriul destin.
.-= kNox´s last blog ..Cu ocazia sfintelor sărbători =-.
De crezut, toți credem în ceva. Că e sau nu divin, părerea mea e că Omul așa funcționează. Se motivează crezând. Până la urmă poți crede și-n apa chioară de la robinet. Dacă asta îți dă încredere în tine și te face să te trezești dimineața cu chef de muncă și idei noi, atunci ți-ai găsit divinitatea.
.-= Cristina_TM´s last blog ..Primele 50 de întâlniri =-.
Cred că pur şi simplu în loc să stea în cur şi să zică “Dă Doamne”, “Ajută-mă Doamne şi pe mine”, aşteptând să le pice din cer, pun mâna, muncesc pentru ei şi se ridică.
.-= aditzah´s last blog ..Bătaie la Bac =-.
@robbie ai fi surprins de puterea autosugestiei.
.-= Anda´s last blog ..School’s out. For ever. =-.
Sa fii ateu are avantaje si dezavantaje. Eu personal cred ca o data iesit din modul de a gandi familiar bisericii devii mult mai provocat dpdv intelectual. Pentru oameni religiosi e simplu atunci cand au o intrebare: cauta in biblie, biserici. Ateii, insa, incearca sa inteleaga ce, de ce, cum, etc. ceea ce presupune dezvoltarea unor anumite procese si mecanisme ale gandirii. Totodata, un ateu nu se plafoneaza, existand mereu ceva nou care sa ii capteze interesul.
Dezavantaj: in momentele de cumpana ateul e singur, pe cand credinciosul are macar credinta ca cineva il va ajuta sa-i fie bine. Cum spunea si Anda, puterea autosugestiei e uimitoare, in caz ca divinitatea in care crede respectivul nu exista. Ateul spune oh, shit, credinciosul doamne-ajuta. Greu de spus care e mai castigat
Cineva compara viata cu o punte peste o prapastie adanca. Credinta ca exista viata dupa moarte ar functiona pentru individ ca o protectie laterala, pe cand ateul, crezand ca totul se termina cand moare, are in fata doar puntea leganandu-se.
Oamenii care nu cred in divinitati devin cumva mult mai constienti de posibilitati, sanse etc si mult mai detasati. Sa zicem ca ateismul iti deschide multe alte orizonturi
Repet, e doar felul in care vad EU lucrurile. Fiecare e liber sa creada in ce vrea, cata vreme imi ofera mie libertatea de a nu crede
Simplu. Daca nu cred in Dumnezeul, nu asteapta cu mainile in san sa ii ajute si pun mana si lucreaza.
.-= MoniManu´s last blog ..E o lume minunata… =-.
Si-au vandut sufletul diavolului, DUH! Da, toti. Ce intrebari pui si tu…
Faina ironie, apropo: http://twitpic.com/1t09u7
Credinta n-are legatura cu reusita in sensul ca fiecare om are sistemul lui consecvent de valori. Daca al unora contine divinitati, ele fac parte din procedura care duce la succes. Cei care nu aceepta divinitatea nu includ factorul asta si nici nu ii simt lipsa.
Cica de obicei oamenii considera ca succesele se datoreaza meritelor lor in timp ce esecurile sunt puse pe seama factorilor externi: ghinion, alti oameni, dumnezeu avea zi libera, barbosul nu coopereaza, destin, vaca sfanta pastea etc. Probabil credinta in diversi spaghettii monsters ajuta si la acceptarea insuccesului – “asa a fost sa fie”. Asa ca sunt contra si zic ca ma-ntreb cum de sunt oameni care esueaza fara divinitati
.-= Luana´s last blog ..Gargara la ordinea zilei [sorry] =-.
@Robbie
“persoane care nu dau dovada de credinta si totusi, cand sunt pusi in fata unor incercari mai grele, isi gasesc o oarecare alinare in rugaciuni. pe asta cum o poti explica?”
Pentru ca e mai usor sa transfere, chiar si partial, responsabilitatea pentru soarta lor asupra cuiva mare, puternic si atotstiutor. Cred ca asa are loc alinarea, prin impartasirea problemei si farama de speranta ca exista scapare.
.-= Luana´s last blog ..Gargara la ordinea zilei [sorry] =-.
“Tom Cruise e un om implinit, nu?” Pai nu stiu, dar tu zici ca stii ca dai niste exemple de lucruri …
nu totul se rezuma la lucruri materiale! mai ales la el care e la un nivel in care nu-i mai pasa de bani … omu poate plange noaptea si e necajit sau poate rade si e fericit …
nu stiu el, dar eu nu-s bucuros!
Realizati din punct de vedere material? Pai n-are nicio legatura cu credinta. In ce religie se spune ca daca crezi mai mult vei fi mai bogat material?
Daca vrei sa vezi credinta adevarata te duci la schiturile din munti. Faptul ca cineva reuseste sa stea in pustietate o viata de om este dovada ca a fost ajutat sau s-a ajutat de Dumnezeu. Ca ai talent ca actor si te-ai realizat in viata, nu se datoreaza divinitatii.
.-= Dan´s last blog ..Impotenta sindicatelor =-.
e vorba de autosugestie, daca vrei sa crezi, crezi. la fel, daca vrei sa reusesti, reusesti
nu sunt de acord cu genul ala de ‘credinciosi’ care il simt pe dumnezeu ataat de aproape cand se roaga (au nevoie de ceva), prefer sa nu cred in nimic, ci doar in decizia mea de a nu tine de o divinitate. decat ipocrizie, mai bine ateism
Poi nu scrie in Biblie ca daca nu-l accepti pe Dumnezeu o sa ai doar belele.. scrie ca “ploaia lui Dumnezeu cade si peste cei buni si peste cei rai” – diferenta n-o face partea materiala
.-= ionut andrisan´s last blog ..O vorba fara sens =-.
nu ma refeream doar la partea materiala
Diferenta o face doar credinta si dupa cum vezi, nu trebuiesc delimitati toti dupa partea materiala. Daca e sa o luam asa este Tantareanu, care are lovele dar si cancer. Mircea Sandu la fel. Si astea sunt doar doua exemple.
.-= Ciupanezul´s last blog ..Picături din viaţa mea – 9 =-.
religia o manipulare in masa
Nu m-am mai uitat la filme de ceva vreme si nici n-am urmarit vre-un eveniment monden, dar am dat un search cu numele celui mentionat si pe prima pagina de cautari a aparut asta: http://www.celebrityfury.com/data/media/1/Tom_Cruise.jpg
)
o mica ironie: “bani de intors cu furca”… cu a cui furca?
Treaba asta cu religia, zic ca tine de fiecare in parte, fiecare sa creada in ce vrea, sa faca ce vrea, atata timp cat e fericit si nu deranjeaza pe nimeni, e ok.
Cei ce nu au nevoie de o divinitate ca sa-si traiasca viata probabil ca accepta inacceptabilul:
1- suntem muritori
2- Nu exista bine sau rau la modul absolut, ele sunt individuale sau, cel mult, de grup
2- viata este asa cum ne-o aranjam
3- TOTUL depinde DOAR de noi
4- NU exista un scop prestabilit pentru care ne-am nascut, traim, suferim, suntem fericiti, murim…; scopul ni-l alegem singuri, constient sau nu
5- iadul si raiul sunt aici si acum, depinde cu cine te compari si ce-ti doresti, ca sa traiesti intr-unul sau intr-altul
Parerea mea!
.-= tizul´s last blog ..Firea lui Boureanu =-.
1. extrateresti exista
2. nu exista zeitati, totul este o plasmuire a noastra, a oamenilor, dorinta de a crede in viata de dupa ca sa nu traim cu teama.
3. destin nu exista, viata trebuia traita asa cum e.
as putea discuta ore si ore dar nu ar avea rost, as pierde timp pretios.
.-= dragos bunea´s last blog ..O mica problema la adcaptcher? =-.
Multe lucruri te fac sa te intrebi daca exista ceva acolo sus care te ajuta sau care te bate. Pai daca e asa atunci cu ce greseste un copil nou-nascut ca moare ? Cu ce greseste un adolescent ca il loveste un cancer ? Cu ce greseste un oarecare ca vine un cretin si-l loveste cu masina pe trecerea de pietoni ? In cazuri din astea te intrebi daca exista cineva acolo sus. Vine si reciproca si anume de ce sunt bine mersi politicieni nostri care au furat sau multi oameni traiesc bine mersi cu crime pe constiinta (vulpoiul batran de la PSD) si cate si mai cate.
Personal eu cred ca acolo sus exista ceva, cineva care vegheaza. Insa sa punem in seama Domnului orice chichita pare exagerat.
PS: Excelent spotu’
.-= SilviuTz´s last blog ..The end =-.
Pe langa postarea lui Tizul, cu care sunt de acord, as vrea sa mai fac niste observatii:
Credinta, sau lipsa ei, nu conteaza atunci cand vine vorba de munca. Conteaza doar efortul depus pe drumul spre realizare personala. Omul din popor stia asta. Vorba aia, “Dumnezeu iti da” (oportunitati) “dar nu-ti baga-n traista” (adica nu munceste-n locul tau). De asemenea vei observa ca oportunitatile sunt acolo, atat pentru atei cat si pentru credinciosi, deci conteaza cum profiti de ele, nu cat te rogi. Cum zicea un intelept, “doua maini ce muncesc pot face mai multe decat o mie unite-n rugaciune” (afirmatie testabila de altfel).
De asemenea, inca o mica observatie. Afirmatia ta, cum ca “Conform [...] dogmelor noastre, nu poti face nimic fara Dumnezeu”, este falsa dpdv teologic. Din cate stiu eu, conceptul liberului arbitru este esentiala in dogma crestina, omul fiind liber sa faca ce vrea (inclusiv sa pacatuiasca), cu conditia sa accepte consecintele (ce pot aparea doar dupa moarte, nue e neaparat sa suferi consecintele in viata asta)
Pe langa postarea lui Tizul, cu care sunt de acord, as vrea sa mai fac niste observatii:Credinta, sau lipsa ei, nu conteaza atunci cand vine vorba de munca. Conteaza doar efortul depus pe drumul spre realizare personala. Omul din popor stia asta. Vorba aia, “Dumnezeu iti da” (oportunitati) “dar nu-ti baga-n traista” (adica nu munceste-n locul tau). De asemenea vei observa ca oportunitatile sunt acolo, atat pentru atei cat si pentru credinciosi, deci conteaza cum profiti de ele, nu cat te rogi. Cum zicea un intelept, “doua maini ce muncesc pot face mai multe decat o mie unite-n rugaciune” (afirmatie testabila de altfel).De asemenea, inca o mica observatie. Afirmatia ta, cum ca “Conform [...] dogmelor noastre, nu poti face nimic fara Dumnezeu”, este falsa dpdv teologic. Din cate stiu eu, conceptul liberului arbitru este esentiala in dogma crestina, omul fiind liber sa faca ce vrea (inclusiv sa pacatuiasca), cu conditia sa accepte consecintele (ce pot aparea doar dupa moarte, nue e neaparat sa suferi consecintele in viata asta)
Makavelis, nu m-am asteptat la asa “deraieri” – nici din partea dumitale, nici din partea “comentatorilor” blogului dumitale.
Eu sunt nou in blogosfera, dar incepusem sa ma deprind ca pe acest blog sa nu (prea) gasesc texte care sa nu faca distinctia intre principiile de baza ale cazului general si diferitele cazuri particularizante (chiar daca eventual acele cazuri nu fusesera enuntate si respectiv definite ca avand aceste proprietati).
CUM s-a ajuns ca – de la intrebarea (corecta) generalizanta din titlul articolului – sa fie analizat in textul articolului si apoi in majoritatea comentariilor (aproape) exclusiv cazul particular al relatiei dintre oameni si suprema zeitate “pozitiva” (binevoitoare) din religia crestina (ba MAI mult, in general limitand-o la “ramura” ortodoxa)?
Din ceea ce citesc aici, mi se formeaza opinia ca voua nu va este clara definirea termenului de “ateu” (persoana fara de zeu/zei) si (in subsidiar, ca o consecinta) deosebirea dintre acesta si termenul “pagan” (ne-crestin).
Eu pur-si-simplu nu inteleg rationamentul pe care se bazeaza ultimul paragraf din articol:
“Intrebarea mea este: cum de sunt o gramada de oameni pe planeta asta care reusesc si fara sa creada in vreo divinitatea barboasa? Banuiesc ca exista si satanisti care sunt oameni realizati, ei cum fac?”
Makavelis, dumneata consideri ca fiecare zeitate este conceputa ca fiind barboasa? Si ca daca nu sunt barbosi, inseamna ca nu sunt considerati drept zeitati – spre exemplu – zeita Shiva, sau vaca sfanta a hinduismului, sau animalele totemice ale triburilor amerindienilor, sau focul adorat de vechii persani, sau fenomenele meteorologice, sau vulcanii polinezieni?
Sau – abordand lucrurile din cealalta directie – consideri cumva ca (pt satanisti) Satana nu este o zeitate? Ca ei nu se bazeaza pe sprijinul sau?
Sa precizez de la inceput ca eu sunt (oarecum) de aceeasi parere cu Cristina TM (01.06.10 2:20 PM). Eu personal as putea fi categorisit “oficial” ca ateu, desi nici eu nu sunt complet lipsit de oarece credinte de tip religios (adica oarece credinte care se sustin prin ele insele, prin convingere interioara, in mod nejustificat, si nu sunt bazate pe existenta unor dovezi concrete cuantificabile, masurabile si repetabile). Ma voi re-declara ateu cand voi fi reusit sa cuprind cu mintea SI SA INTELEG semnificatia (NU definitia, pe aceea am inteles-o DE MULT) a conceptului filozofic de infinit (in timp si spatiu), si cand ma voi fi lamurit despre originea atomului primordial, cel care a explodat la Big Bang (sau – dupa alte teorii – la PRIMUL Big Bang), dand astfel nastere universului asa cum il cunoastem si cum incercam sa-l explicam noi astazi. PANA ATUNCI sunt MULT mai reticent decat eram in tinerete cand e vorba sa ma declar ateu, desi (sustin eu) liber-cugetator SUNT.
kNox, aditzah: Aceia ar putea eventual incerca sa se roage stand in genunchi (sau eventual – respectuos – in picioare).
(Ceea ce NU inseamna ca ideea “ajuta-te singur” n-ar fi pertinenta, ci doar ca – din cate stiu eu – rugaciunile religioase nu prea sunt formulate din pozitia “stand in cur”).
Cristina TM: Cu incredere in tine, chef de munca si idei noi te trezesti cand esti sanatos si in putere, indiferent de credinta; zeitatea are ALT rol – te ajuta sa-ti depasesti temerile, indoielile si neputintele si sa iti formezi (si respecti) un cod de conduita oarecum stabil (indiferent cat de absurd ar putea parea acest cod altor persoane).
Anda: …si a “marturisirii”, a “descarcarii sufletului”.
victoria: Nu confunda credinta de tip religios cu religia (sistem structurat, organizat si ierarhizat de credinte de tip religios, care respecta anumite reguli si coduri) si cu atat mai putin cu biserica (ca si institutie, nu ca si cladire) (forma institutionalizata si perpetuata a exprimarii si manifestarii unei religii preconcepute). De crezut poti sa crezi si singur in pustiu, sau in padure, sau pe mare, sau printre gheturi, nu neaparat in biserica si in prezenta popilor.
Luana: Scuze, imi permit eu sa contrazic (macar partial) afirmatia dumitale (macar partea cu “nu ii simt lipsa”): EU – TARE mi-as fi dorit (macar uneori) sa cred (in sens religios), exact pt a avea acea “protectie laterala” despre care scria victoria (eu ma gandeam la ea ca la o “plasa de siguranta”); din pacate credinta nu numai ca nu poate fi impusa din exterior, dar nu poate fi nici auto-impusa – trebuie s-o simti.
Iar intrebarea finala este “de milioane”.
Si “alinarea” – mai ai o ultima resursa, nestiuta, care poate actiona in orice moment (pana in – inclusiv, sau chiar si dupa – ultima clipa) dupa ce toate cele rationale s-au epuizat.
MoniManu: Corect – dar uneori nu este suficient (ceea ce nu inseamna ca necesar n-ar fi.)
Dan: Daca bine imi amintesc eu, in crestinism se predica necesitatea de a NU fi bogat (“mai usor va trece o camila prin urechea acului decat un bogat sa intre in imparatia cerurilor” – citat aproximativ, exclusiv din memorie).
ioana: Cu ipocrizia ai dreptate, cu posibilitatea autosugestiei de a determina credinta – nu (eu sunt exemplu elocvent).
Dar cei care cred FARA a fi ipocriti, ci cred sincer? Crezi ca “asa ceva nu exista”?
tizul: Ai doua puncte 2 – macar daca il “botezai” pe unul “2a” sau “2bis”…
Acceptarea aia se modifica substantial odata cu inaintarea in varsta si apropierea momentului fatidic.
Cat despre punctele nemerotate – mai reflecteaza putin la punctul al patrulea (numerotat cu 3), avand in minte Titanicul, mortii de la tsunami, din eruptiile vulcanice, de la inundatii si din alunecarile de teren, “pierderile colaterale” din razboaie, victimele jafurilor, cele ale accidentelor rutiere produse din vina altora, etc.
Dar cu ultimul punct sunt de acord si eu – intre niste limite (in contextul acelui punct, sunt curios CUM anume consideri prizonierii evrei, tigani, slavi, etc din lagarele de exterminare naziste sau prizonierii politici din Gulag sau de la Canal).
Bezbojnicul: Credinta nu poate inlocui munca, dar pt cei cu adevarat (profund) credinciosi o completeaza minunat: convingerea ca vei avea succes se dovedeste de multe ori self-fulfilling, si NICI convingerea intima ca daca dai de un impas peste care nu reusesti – in ciuda depunerii tuturor stradaniilor – sa treci singur vei fi ajutat nu cred ca dauneaza succesului vreunei intreprinderi oarecare.
tu esti cam asa:”cred;imi dai /nu cred nu imi dai” nu toti cei care cred in Dumnezeu obligatoriu reuseasc in viata,daca mie mi se strica robinetu la bucatarie vine vreun sfant sa-mi ajute sa-l fac?Trebuie sa ne dam si noi silinta nu sa asteptam mura-n gura.Cat despre cei care nu cred dar resuesc bravo lor,dar gandeste-te totusi ca au reusit pentre 50-60 de ani nu pentru totdeauna,cei care cred aia da reusesc pentru totdeauna.