5 lucruri de care mi-e dor

Am primit o leapsa de la blonda ce gandeste mult mai mult si mai bine decat alte brunete, satene sau roscate, leapsa in care trebuie sa va zic despre lucrurile de care mi-e dor. Nu-i tocmai pe stilul meu, insa trebuie ca aici sa mai apara si articole fara tenta negativa, ca s-ar putea sa sictiresc lumea cu atatea cacaturi.

1. Mi-e dor de Madrid – am mai zis-o. Desi nu cred ca e in top 10 capitale europene ca frumusete, imi lipseste linistea de acolo, faptul ca iesi pe strada si oamenii din jur sunt alt fel de oameni. Alt soi, alta substanta, alta mancare de peste. Nu-s incruntati, nu te studiaza, nu se uita cu invidie, sunt doar niste oameni care trec pe langa tine asa cum trecem noi pe langa… banci.

2. Mi-e dor de liceu – baaa, cat mi-e de dor. M-as trezi de la 6 in fiecare dimineata, as face si teme, as si invata, doar sa mai traiesc o data anii aia. Bineinteles ca atunci abia asteptam sa-l termin, insa deja e clasica: iti dai seama cat de valoros si misto e un lucru abia atunci cand il pierzi.

3. Mi-e dor de femeile simple – desi poate la fel de simandicoase si cacate la cur ca acum, insa atunci cand eram pitic parca le vedeam mai curate, mai istete, mai devreme acasa, mai naturale. Acum 90% dintre ele sunt prefacute, fardate de iti vine sa le oferi un spaclu, fitze de proaste, genti sclipicioase, fac pe ele incercand sa mearga pe tocuri, niste strambe. Da, de femeile simple chiar mi-e chiar dor.

4. Mi-e dor de Maka cel de la 18-20 de ani – nu asa incruntat, nu asa retras, nu asa critic, nu asa negativist. Acum sunt un labar ce critic orice lucru din jur, incepand de la ce vad in oglinda si pana la actiuni de caritate de pe net. Chefuri, nebunii, traind clipa, un copil fain, asa eram la 18 ani. Batran de prea de vreme…

5. Mi-e dor de Scarisoara – am avut bunici acolo, acum doar niste neamuri. Langa valea Ariesului, un loc unde apa se face lina, loc de lenevit pe o saltea, cu o halba de bere ce te asteapta pe mal, cu niste gratare ce sfaraie pe pajistea de langa vale. E foarte fain, as merge acolo in fiecare weekend. Din pacate, ultima oara am fost acolo anul trecut, desi e la doar 100 de km departare de Alba.

Voua de ce va este dor?

About Author: Andrei

25 thoughts on “5 lucruri de care mi-e dor

  1. Pavel
    July 27, 2010 at 15:11

    Cand revine blogul la sentimente mai bune, voi scrie si eu. Pana atunci mi-e dor si doare 😀

  2. July 27, 2010 at 15:22

    @Pavel: que pasa?

  3. Pavel
    July 27, 2010 at 15:37

    Neste virusi.

  4. July 27, 2010 at 16:01

    Descrierea ta, facuta Madridului, se potriveste si Lasabonei. Poate de unde au acelasi tip de populatie…
    Bai, cata dreptate ai cu tocurile. Cand eram copil, fetele exersau mersul pe tocuri, c-o carte pe crestetul capului. Acum vezi din ce in ce mai multe care merg parc-ar pune porumb.:)
    Mie mi-e dor sa traiesc in Valea Jiului, si nu se iveste repede ocazia intoarcerii. 🙁

  5. The Hunter
    July 27, 2010 at 16:04

    Mi-e dor de vremea cand aveam 12 ani :|. Lumea era altfel…sa joci fotbal in spatele blocului era un lucru normal..acum vezi doamne esti fraier daca joci fotbal pe langa bloc. Sau de cataratul in copaci…parea un lucru atat de usor…acum ti-e frica sa nu te murdareeeesti, zgaaari :-@. Fucked up world!

  6. Oana.
    July 27, 2010 at 16:14

    Pfff…. liceul. E perioada de care mi-e si mie cel mai dor. Daca as putea sa dau timpul inapoi, m-as intoarce in perioada aia. Nicicand altcandva, nu as vrea nimic altceva. Doar sa fiu iar in liceu. Da, cu treziri la 6/7, cu teme, cu teze, cu ascultari, cu diriga, cu profi, cu chimie, cu fizica, cu pauze de 10 minute etc. M-ai deprimat acum 😐

  7. July 27, 2010 at 16:17

    @Oana: si-ti mai spun o chestie: NICIODATA nu vei mai avea ocazia sa traiesti vremurile alea, niciodata. de aia unele clipe/timpuri trebuite la maxim, ca pe multe dintre ele nu vei mai avea ocazia sa le traiesti

  8. July 27, 2010 at 16:38

    Pfiu, deja imi pierdusem orice speranta! Credeam ca ma ignori fara regrete…
    :))
    Sincere dorurile tale. Si adevarate observatiile (dupa ce m-am angajat la revista, o vreme umblam total nemachiata…doar asa, intr-un fel de razvratire. Habar nu am de ce. Dar tencuiala sade bine pe Manastirea Curtea de Arges si pe alte faţete de clădiri. Nu de domnişoare.

  9. July 27, 2010 at 20:07

    Pentru punctul 1. Numai romanii te studiaza, sunt incruntati, se uita cu invidie. In rest, din ce stiu eu peste tot in Europa sunt cu totul alt fel de oameni.

  10. alecsa08
    July 27, 2010 at 21:40

    da…Madrid…si mie mi-e dor de Madrid! de 2 zile m-am intors acasa, dar parca e prea mult deja!! si pe mine m-a cucerit definitiv Madridul si pot spune ca e singurul oras pe care l-am vizitat pana acum care m-a cucerit cu aerului lui de capitala moderna!! E coplesitoare viata de noapte si e si absolut incantatoare o plimbare ziua pe marile bulevarde!! Madrid, I’ll be back!! Love

  11. Chs
    July 27, 2010 at 22:41

    Mi-e dor de vremurile bune…

    Mai vreau sa citez o fraza scoasa de o vecina de palier ( C22 complex.stud.TM ) moldoveanca de altfel ( de peste.. ) : ” Mie dor die pulă, ca die mamaa!”
    ..nu ma mai pot abtine nici acum.. :)))

  12. July 27, 2010 at 23:06

    1. mi-e dor de tatal meu care este in spital
    2. mi-e tare dor de chefurile din liceu
    3. mi-e dor de fetele de 16 ani de pe vremea mea
    4. mi-e dor de munte
    5. mi-e dor de vacantele de vara cand mergeam la bunici, fie la Sinaia, fie la Patlageanca.

  13. July 27, 2010 at 23:44

    Clar trebuie să prețuiesc și mai mult viața de liceu.
    În cazul fetelor chiar și mie îmi e dor de fetele inocente de acum 5 – 6 ani când totul era simplu, când nu mă înșelau și nu existau amanți :)).

  14. July 28, 2010 at 11:45

    de liceu imi aduc si eu aminte cu nostalgie, a fost o perioada foarte buna, colegii au fost super, tin minte ce ne distram in tabere si in excursii. la scoala eram destul de seriosi, clasa de info, altii ne ziceau “tocilarii” 🙂

  15. July 28, 2010 at 13:47

    Mi-e dor de vremurile cand nu dadeam de oameni prostii asa des.
    Mi-e dor si de o plecare undeva in strainatate…

  16. VictorCh
    July 28, 2010 at 14:20

    Excelente articole scoti in ultima perioada! Ma pun pe ganduri si pe mine!

    Mi-e dor de tata (odihneasca-se in pace), mi-e dor de copii (care sunt departe)…
    Mi-e dor de barbatul si de copilul din mine…
    Mi-e dor de vremurile lipsite de griji mari…
    Mi-e dor de zilele cand ma trezeam fara dureri (decat eventual de la mahmureala sau de la febra musculara), mi-e dor de mobilitatea gandirii si de memoria care nu-mi juca feste si de usurinta de a invata, mi-e dor de sanatate, de zilele cand faceam fata la eforturi (in loc sa ma apropii de un quintal jum’ate), mi-e dor de acuitatea auzului si vazului (mi-e dor sa mai citesc o carte intr-o zi si apoi sa ma simt relaxat si gata s-o iau de la inceput in ziua urmatoare cu alta carte, nu sa fiu “daramat” – fizic)…
    Mi-e dor de carnea si fructele si legumele cu gust de curte si de gradina, nu de super-hyper-etc- market… Mi-e dor de vremea cand “bagam in mine” orice si oricat fara calculez si fara sa ma ingrijoreze urmarile si cand “nu se depunea” fiindca “le ardeam”…
    Mi-e dor de aer mai putin poluat… (NU nepoluat – sunt “copil de asfalt” si asa ceva n-am “prins” decat ca exceptie, nu ma simteam “acasa” daca era aerul prea curat…)

  17. Stefy
    July 28, 2010 at 15:12

    Mi-e dor de buni si de Cris :-<…(odihneasca-se in pace)
    Mi-e dor de liceu, si am terminat doar de un an, si e fain la facultate, da` liceu tot liceu e.
    Mi-e dor de mare (si acum am venit de acolo)

  18. July 28, 2010 at 17:23

    Mie mi-e dor de timpul meu liber. De zilele in care puteam face exact ce vreau eu 🙂

  19. July 29, 2010 at 11:35

    Clar de liceu! Am bocit grav anii ăia şi acum sunt nostalgică. De bunica mea şi sper să ajung cît mai repede s-o vizitez. De-o călătorie oriunde departe de jegul de aici. Şi pentru 4 zile…

    mi-e dor de multe.

  20. July 30, 2010 at 17:29

    ceau,bun postu asta sa stii ca si eu am cateva doruri dastea :)) miee dor de liceu si de tampenile facute ,mii dor de unele femei,mii dor de cand eram sportiv adevarat,mi dor de cand am stat 3 luni pe bani firmei cu detoate ..cand am vrut si cum am vrut :))) pff mii dor de o gramada ..da asa e life goes on…sau lifes a b*tch n than u die :))

  21. July 31, 2010 at 15:42

    Mi-e dor de mama..
    ..mi-e dor de mine.

  22. Pingback: Mi-e dor | Scrieri de om… simplu de la tara
  23. allecka
    August 27, 2010 at 01:32

    Imi lipseste mirosul de toamna de altadata, gandul ca merg la scoala – de unde d’abia asteptam sa plec – dar parca acum o alta aura inconjoara vremurile de atunci. Castanele care se faceau covor dinaintea mea, aroma frunzelor vestede si a aerului racoros si norii care se plimbau pe cerul gri si eu cu ghiozdanelul in spate respirand aburii naturii din toti rarunchii imi provoaca o scanteie de durere in suflet.

    Imi lipseste naivitatea ce clipoceste de obicei in ochii copiilor. Inocenta si siguranta pe care ti le da nestiinta caracteristica unei varste fragede. Poezia spusa de toate lucrurile din jurul tau si micul sufletel care vrea sa transforme lumea intr-una mai buna.

    Imi lipseste dragostea pe care le-o purtam oamenilor, colegilor, cunoscutilor. Parca toti cei care ma inconjurau trebuiau sa fie iubiti si ma surprindea faptul ca ei nu simt nimic din ceea ce gandesc eu despre ei.

    Imi lipsec prostioarele nevinovate ca urcatul in visin pana dispera mama cautandu-ma sau ascunsul sub scaun sau cand il asteptam pe tata seara tarziu (o ora ca 9.30 atunci insemna mult mai mult decat doua noaptea acum) ca sa vina de la munca si sa spuna “stanga sau dreapta?” si sa primesc oul kinder sau ciocolatica milky way.

    Imi lipseste o tigare.. brb ma duc sa o iau… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *