Deci cunosc 1 milion de barbati care fug de casatorie. Alt milion care spun ca trebuie, insa nu se gandesc serios la treaba asta. Si alt milion care s-ar insura, doar ca ori n-au bani, ori nu sunt conditiile necesare, ori n-au femeia pe care s-o duca la altar.
Ce-mi spun cei insurati? In principiu toti stramba din nas. Au nemultumiri. Unii mai mari, altii mai mici. Putini sunt cei cu probleme legate de sex, putini cu probleme legate de soacre. Se simt ingraditi, se simt verificati, simt ca n-au timp si de ei din cauza lor, a doamnelor. Timp de ei nu inseamna saloane de coafura sau shopping, ci nopti pierdute la bere, gratare ca intre barbati, cluburi cu gasca de colegi de la munca, fotbal si alte activitati de astea.
Legat de inselat – mi-au trebuit vreo 20 de ani sa realizez ca acea hartie si acea verigheta nu fac barbatul mai responsabil vis-a-vis de subiecul asta. E insurat, dar nu e mort. Se uita mai mult decat inainte, viseaza mai mult decat inainte, cu siguranta inseala mai mult decat inainte de casatorie. Eu credeam ca gata, te insori si aia e. Nu mai poti sa incerci cu alta doar daca divortezi, lucru ce dureaza, ce presupune niste chestii. Dar nu e. Stiu o faza cu un tip ce a dat o muie scurta chiar in seara nuntii. Si nu, nu la proaspata nevasta, ci la una dintre nuntase, una cu care avusese el o relatie…
In afara faptului ca femeile mint cand spun ca de fapt ele se simt mai sigure si dau mai multa libertate barbatului, constiente fiind ca deja au fost duse la altar, chiar asa de rau ii sa fii insurat? E vreun barbat in stare sa-l convinga pe un altul sa-si ia concubina de nevasta? E in stare vreo femeie de aici sa convinga un barbat ca ii este mai bine insurat?
Related posts:
- Ce isi doreste un barbat de la o femeie
- Daca esti barbat
- Dilema unui barbat indragostit
- 30 de minute de barbat
- Unui barbat nu-i sta bine…
Etichete: barbatii sunt porci, casatorie, FAQ, femeile astea
Comments: 30 Responses
Leave a Reply
Depinde de firea fiecaruia. Problema e ca oamenii devin tot mai egoisti. Cand esti egoist si te gandesti doar la tine, nu poti sa raspunzi afirmativ la ultimele intrebari din text.
Ba, deci lasa-ma sa comentez, ca deja am o experienta vasta in domeniu, uite, sunt insurat deeee… nu mai putin de 2 luni si 4 zile.
Deci din experienta mea maritala iti pot spune cu mana pe inima: ma, depinde.
Nu e mare lucru, dar ca de obicei facem noi mare caz din asta. Casatoria inseamna o hartie si ceva metal pretios in plus fata de ce insemna relatia inainte de asta.
ba, 90% din prieteni casatoriti – fie de 1 an, fie de 10 ani – mi-au spus ca-i misto sa fii insurat (lasand la o parte detaliile tehnice – casa, masa etc. [asta daca n-au stat impreuna pana atunci]). 80% imi par ca asa este.
Eu nu tare incurajez oficializarea de relatii. Ca se crispeaza omul ca-l tii in lant, ca nu mai are libertate, ca nu mai poate veni si pleca cand are el chef. Stim cu totii ca daca ni se spune ca “nu-i voie”, mai de-ai dracului ne vine sa facem prostii. Valabil si pentru partea feminina din relatie. Dar cand apare in proiect un copil, zic ca-i mai sanatos pentru ala micu’ sa creasca cu o mama si un tata pe care-i cheama la fel.
[...] This post was mentioned on Twitter by Andrei Dobra, George Raul. George Raul said: Intreaba pe @ciulearo
.. RT @makavelis: Blog: Asa de rau ii sa fii un barbat insurat? http://bit.ly/bwlcZk [...]
Ia pastreaza tu ideile astea..si creeaza posturi doar pt barbati..ca cine stie ce idei le vin doamnelor
))
Poate gandesc ca o femeie aici, insa casatoria ar trebui sa aduca dedicare, siguranta si stabilitate nu doar convietuire. Inselatul o fi la moda, insa nu e normal. Poate ca inca mai cred in povesti de genul “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.
La subiectul asta stau la o parte, ca inca n -am experienta pe partea casniciei.
Pai casatoria e un angajament pe termen lung. Vrei sa fii alaturi de omu’ ala pana cand ii curge saliva din gura si el nu se mai poate ajuta. Sau mai epic, sa fiti 2 batranei care sa va tineti frumos de mana, stand pe o banca, privind apusul si depanand amintiri. Am vrut sa-ti zic sa-l intrebi pe Groparu, dar vad ca ti-a raspuns singur, si are dreptate. Depinde de cei doi. O casnicie se construieste, dupa parerea mea, nu o iei de-a gata. Oricum, tre’ sa fii foarte sigur cand faci pasul asta. Mama intotdeauna imi zice ca-i aproape ca o loterie.
A, si mentiona cineva mai sus, e si pentru copii. Necasatorit, un partener poate oricand sa plece si sa ia copilul. Si atunci … cum se zice, ai supt-o.
Fiecare cu placerea lui …
1. Felicitari pt ca – atat de tanar fiind – ai apucat deja sa cunosti minimum 3 mil barbati (presupun ca ai apucat deja sa cunosti si ceva parte muiereasca!?!) – ai facut cumva o medie zilnica?
2. In CE imprejurari au avut loc discutiile in care le cerusesi opinia? La bere/fotbal/pescuit/”agatat” – e normal ca unii sa se simta incorsetati, daca nu de catre actiunile si/sau cicalelile “ei”, macar de catre propria constiinta a responsabilitatii asumate. IA incearca sa le sondezi opiniile si pe cupoarul maternitatii, sau in holul bancii unde vor sa faca un “credit” (de fapt un debit!), sau in cadrul discutiilor despre planificarea viitorului…
Marea majoritate a celor care isi vor mentine raspunsul la schimbarea tipului imprejurarii sunt cei care raspund “nu-mi pasa de formalitati, important este ca relatia sa “mearga” bine!”.
Mai exista desigur si categoria celor care INTR-ADEVAR nu vor sa isi asume responsabilitatea vietii de cuplu, dar astia nu numai impotriva casatoriei cartesc, ci impotriva oricarui tip de viata de cuplu care implica responsabilitatea lui, inclusiv concubinaj, sau chiar si legatura cat-de-cat mai stabila in care el sa nu fie complet liber. (Cu exceptia misoginilor, in general nici acestia nu au nimic impotriva unei relatii stabile careia sa-i culeaga roadele, dar nu una care sa implice responsabilitati si din partea lui.)
3. “…acea hartie si acea verigheta nu fac barbatul mai responsabil…”
PERFECT adevarat: resoponsabilitatea in cadrul cuplului (incepand cu cea PT CONSTITUIREA cuplului, marital sau nu) ti-o asumi sau nu ti-o asumi, o pastrezi si o onorezi – sau o lepezi – PE DINAUNTRU, indiferent de indeplinirea formalitatilor oficiale (acestea constituie doar consfintirea sociala a legaturii in care te-ai angajat).
4. “E insurat, dar nu e mort.”
Corect:
a). Reactia fiziologica si respectiv instalarea dispozitiei lodico-amoroase nu se sting odata cu angajarea intr-un cuplu, caci sistemul hormonal nu se modifica radical.
b). – Diferentierea (asumarea sau nu a responsabilitatii in cadrul cuplului) este in general evidentiata prin modul de ACTIUNE in aceste imprejurari, nu prin ceea ce vezi/simti/gandesti/admiri/etc.
- Chiar si in aceasta privinta, reactia are semnificatii diferite in functie de conventia din cadrul cuplului in cauza. Inafara clasicelor cupluri fidele, dintre cuplurile cu o mare stabilitate am cunoscut si unele in care ambii parteneri (sau doar unul dintre ei) “dadea” in stanga si in dreapta, dar era in fiecare seara acasa langa partenerul permanent. (A nu se intelege ca nu mai ieseau la o bere sau un meci “ei” sau la o barfa “ele”, ci ca “deraierile” erau strict episodice si urmate de revenirea in cadrul cuplului.) ACEST gen de cuplu insa pretinde o mare tarie de caracter ca sa nu “aluneci” definitiv inafara cuplului, urmand – ca un catel – pe alta/altul care “miroase frumos”.
5. “…inseala mai mult decat inainte de casatorie.”
…daca asa ii e firea.
6. “E vreun barbat in stare sa-l convinga pe un altul sa-si ia concubina de nevasta? E in stare vreo femeie de aici sa convinga un barbat ca ii este mai bine insurat?”
DE CE? Nu cred ca e cazul sa fie cineva convins dinafara, convingerea asta tre’ sa vina din interiorul tau; daca nu – mai bine lipsa. (Asumarea raspunderii materiale pt suportarea urmarilor relatiei este altceva – asta chiar trebuie “inforced”.)
@ ionut andrisan: “…casatoria ar trebui sa aduca dedicare, siguranta si stabilitate…”
Te inseli: casatoria n-ar trebui sa fie incheiata daca partenerii n-au GASIT DEJA – fiecare in celalalt – aceste elemente. Ea este doar consfintirea sociala (“reclama”) faptului ca deja le-ai gasit si deci nu le mai cauti in alta parte.
@ siginutz: “casatoria nu garanteaza ca te tine langa celalalt.”
Daca unul din parteneri vede ASTFEL casatoria, ca pe un lant care sa-l tina pe celalalt, nu-i de mirare ca celalalt se simte inlantuit si incearca sa scape.
@ Miscellaneous: 1. “Pai casatoria e un angajament pe termen lung.”
a). Ai verificat statisticile ca sa vezi CAT de lung e termenul pe care se incheie DE FAPT casatoria?
b). Asta CE ar vrea sa insemne, ca relatiile din cuplurile NE-matrimoniale nu pot fi “pe termen lung”?
2. “Necasatorit, un partener poate oricand sa plece si sa ia copilul.”
a). Asumarea responsabilitatii in privinta cresterii copilului nu este neaparat insotita si de asumarea responsabilitatii fata de partenera. (IN ACEASTA privinta relatia functioneaza intr-un singur sens – exista copii cu tata necunoscut, dar nu stiu sa existe vreun copil cu tatal cunoscut si cu mama necunoscuta): exista barbati care isi recunosc copilul desi continua sa refuze casatoria.
b). Poate sa plece si sa ia copilul – conform CAREI legislatii?
De putut, poate s-o faca si golanul de la coltul strazii (si nu de putine ori o si face), dar in mod ilegal. In rest, copilul nerecunoscut de tata este in mod automat in custodia mamei. Chiar si un copil recunoscut de tata nu ii va fi incredintat acestuia (in detrimentul mamei in viata, sanatoasa, in libertate si cu moralitate integra) pana dupa implinirea de catre copil a unei anumite varste, dar atunci trebuie dorinta copilului de a fi incredintat tatalui, dorinta exprimata formal in cadru oficial (in cadrul unui proces de custodie).
P.S.
1. Marea majoritate a consideratiilor mele s-au referit la asumarea DE CATRE BARBATI a responsabilitatii fata de cuplul constituit, dar respectivele consideratii sunt perfect valabile si pertinente si cu referire la asumarea raspunderii de catre femei. (Cred ca ati mai stiut si voi cupluri in care el era “baiat bun”, dar “a pus mana pe el” “una nepotrivita”, care – cat el vedea de casa si de copii – era tot prin birturi si pe la chefuri.)
2. Cam multe erori de tastare in comentariul meu precedent! Erata:
- pe CULOARUL maternitatii
- RESPONSABILITATEA in cadrul cuplului
- instalarea dispozitiei LUDICO-amoroase
Si pe mine ma inspaimanta casatoria. Dar nu din prisma libertatilor – locuiesc de 3 ani cu prietenul meu si e ca si cum am fi, dar nu suntem – ci din prisma gandului ca (teoretic) pana la final o sa fim impreuna si s-ar putea sa ma cam plictisesc.
Nu conving pe nimeni sa se casatoreasca. Nu in asta consta viata de cuplu.
@Victor: N-am sustinut, Victor, ca trebuie sa stai insurat doar pentru ca ea, casatoria, e un angajament pe termen lung. Dar asa se presupune ca trebuie sa fie, nu ? “Live happily ever after.” Alegi sa te casatoresti cu cineva pentru ca nu iti doresti alta persoana. Vorbeam de relatiile matrimoniale, nu de cele ne-matrimoniale.
M-am referit ca e posibil ( deci, ipotetic ) ca fiind casatorit, sa poti lupta mai bine pentru anumite drepturi de parinte, pentru copil. Adica atunci cand apare, inevitabil, divortul, presupun ca in procesul de custodie, chiar daca acel copil e minor, poate fi incredintat SI in grija tatalui. Sau nu exista asa ceva ? Cand ai un copil si nici un legamant fata de el / mama, exista sansa sa reclami disparitia “legala” a lui, impreuna cu a mamei, sa zicem ?
Complicat!
Sexul- NU este liantul. Decat pentru scurta durata. Cartile, studiile (faimosii cercetatori englezi
) ) spun ca se consuma/ perimeaza/ dispare in maxim 3 ani. Mda. Atractia sexuala se estompeaza, uneori dispare, nu rareori e inlocuita de repulsie. Complicat sa o mentii, implica efort si imaginatie din partea fiecaruia, si nu pe calea urmata de cuplul din Luni de Fiere (autor Pascal Brucner, tipul cu cel mai haios si destept text despre marota barbatilor- marimea pulii: AVIZ TUTUROR SPERIAŢILOR
)) ).
Dimensiunea penisului nu are nici o importanţă.
Erecţiile masculine normale variază între 15 şi 17 centimetri.
Dar este total ridicol să te simţi psiholo-gic handicapat, dacă propriul penis nu atinge, cu totul şi cu totul, decât 12 sau 13 centimetri. Menţionăm că dimensiunea obiectului are mult mai puţină importanţă decât utilizarea lui şi că, deci, nu este deloc grav dacă organul în erecţie nu depăşte 8 sau 9 centimetri- ceea ce este foarte onorabil- şi că nu trebuie să vă alarmaţi, dacă organul dvs., în activitate, nu măsoară decât 5 centimetri, sau 4 sau 3 sau 2. Iar dacă penisul dvs. nu depăşeşte 50 de milimetri sau 1 centimetru, atunci chiar că nu mai are nici o importanţă, dar chiar nici una.
Conformismul- c-asa se face, asa fac oamenii normali, au o familie, copii, …
Din ce in ce mai putini tin cont de obiceiuri & gura lumii. Si bine fac. Nici asta nu cred ca este un liant.
Singuratatea. Da, este de evitat, iar traiul in cuplu iti poate oferi senzatia ca nu esti singur. Cu toate ca te poti simti in cuplu mai singur decat un burlac.
Comunitatea economica. Unde-s doi puterea creste… Si-ti faci mai usor un rost. Dar fara alt liant, rostul se duce dreacului, caci putini rezista la nesfarsit in nefericire, doar fiindca tre’ sa-mparta ce-au adunat.
Pasiuni, idei, conceptii de viata. Daca impartasesti asa ceva cu partenera, ai sanse la fericirea de cuplu. Greu e sa-ti gasesti chestii comune cu un partener care te incita sexual. Dar nu imposibil. Copiii ajuta, devin un scop comun, dublat de dragostea pentru ei…
Sfaturi: NU incercati sa va jucati de-a Pygmalion cu partenerul, NU incercat sa-l schimbati in bine. Lasati-l sa se adapteze el- singur relatiei, daca vreti schimbare, luptati-va cu voi-insiva. NU locuiti cu parintii!
Am scris despre cuplu, fiindca nu cred in necesitatea/ utilitatea actelor de la premarie.
Dacă te însori şi nu ai găsit femeia potrivită, e chiar iadul pe pământ! Îţi spun eu, care am trecut prin asta.
În ceea ce priveşte înşelatul, sunt mai mulţi curvari însuraţi decât burlaci. Pentru că însuraţii au mai multă siguranţă emoţională, prestanţă şi se duc la alte femei doar pentru distracţie.
@Dan: foarte adevarata ultima fraza
Depinde de om pana la urma. Casatoria inseamna “oficializarea” relatiei, dar nu iti distruge nici dragostea si nici nu inseamna ca s-a dus pe suflet “libertatea”. In momentul in care incepi sa te gandesti si la un copil, este deja mai indicat sa faci si pasul asta. Nu trebuie sa te tiganesti cu nunti si lautari, dar o juma’ de ora la starea civila n-a omorat pe nimeni.
Sincer, in ultimul timp am inceput sa cred ca barbatii care nu inseala sunt o specie pe cale de disparitie. Chiar si aia care au relatii lungi si fericite..parca tot mai vor sa schimbe ceva. De multe ori, aventurile extra sunt ca un debuseu care ajuta relatia sa mearga.
Deci…casatoriti-va, baieti !
e timp pana la 28 de ani
ps : frumusetea masculina (sa-i spun asa) tine mai mult
))
Da, e rau. Stati burlaci, pana apar hemoroizii si ce mai aveti voi. O sa faceti copii folosind viagra si degetul…
Miscellaneous:
1. “…trebuie sa stai insurat doar pentru…”
Daca stai insurat pt ca TREBUIE e jale; mai bine du-te… (Daca stai doar pt ca trebuie, atunci te simti nefericit si mizerabil, si e limpede si ce fel de viata duci tu, si ce fel de viata ii faci partenerului/ei.)
2. “Dar asa se presupune ca trebuie sa fie, nu ?”
Da, principiul teoretic asa “spune”. Dar eu ma refeream nu la teorie, ci la practica.
3. “Live happily ever after.”
Lasand deoparte faptul ca exista echivalentul exact (tot din basme) in limba romana (este adevarat ca nu in 4 cuvinte, ci in 7: “au trait fericiti pana la adanci batraneti”), faptul ca omul isi organizeaza viata reala si porneste la intemeierea viitoarei sale vieti de cuplu pe baza zicalelor din basme este unul dintre principalele motive pt care urmeaza dezamagirea si pt care deci casniciile nu dureaza.
Cand iti alegi partener din focul pasiunii, nu uita sa-ti amintesti (!) ca nici in urma celei mai suave demoazele si nici a celui mai chipes flacau atunci cand ies din “buda” nu ramane aroma de crini si lacramioare. Vrei sa-ti testezi simtamintele fata de partener/a? Imagineaza-ti-l in cele mai sordide ipostaze (care nu-i sunt imputabile), si intreaba-te daca SI ASA sentimentele tale rezista…
Si inca ceva: aveti grija PE CE CRITERIU va alegeti partenerul/a de viata – are dreptate tizul, sexul este un aspect NECESAR al relatiei, dar (cu rare si explicabile exceptii) NU SUFICIENT ca baza pt relatie (daca nu din alt motiv macar pt ca nu te poti astepta ca medie zilnica per multi ani sa persiste sa ocupe mai mult decat o ora, si – pe langa orele destinate somnului, profesiei si ocupatiilor domestice – raman MULT prea multe ore de viata activa in care cuplul nu rezista daca intelegerea dintre partenerii care il alcatuiesc nu are la baza si sentimente si activitati comune/complementare mai durabile in timp). In optica mea de om in varsta e mai important sa ai ce vorbi cu partenerul/a decat sa mearga bine sexul: privarea in domeniul sexual poate usor sa fie “rezolvata” “inafara” in putine “sedinte” lunare scurte – sub o ora – dar daca n-ai ce vorbi cu partenerul… Nu uitati ca vremea importantei sexului trece – sau aproape – odata cu inaintarea in varsta, cea a vorbitului nu!
4. “…atunci cand apare, inevitabil, divortul…”
EXCELENTA baza pe care sa construiesti un cuplu “happily ever after”!
NIMENI nu garanteaza ca in cazul unui anumit cuplu nu se va ajunge la divort (ba inca statisticile spun ca ASTA e cel mai probabil deznodamant), dar parca nu de la ipoteza ca divortul este inevitabil ar trebui sa porneasca intemeierea cuplului…
5. “…chiar daca acel copil e minor…”
Discutia nu are sens DECAT in cazul copilului minor! Insasi definitia cuvantului “major” (in sensul legii) este ca persoana este singura responsabila pt faptele sale, si deci incredintarea ei altcuiva este lipsita de sens (cu exceptia persoanelor incapabile de maturizare intelectuala, care trebuiesc puse sub interdictie). (Ce parere ati avea daca bunica ar deschide proces pt ca parintele (major) sa-i fie incredintat ei si nu bunicului – sau invers?)
Nu stiu ce mai prevede ACUM Codul Familiei, dar “pe vremea mea” in caz de despartire (nu neaparat divort, ci despartire in fapt, indiferent de faptul ca in acte casnicia se mentine sau eventual chiar ca respectivul cuplu nu era casatorit, ci doar tatal recunoscuse paternitatea) daca mama era in viata copilul mai mic de 10 ani ii era in mod automat incredintat ei spre crestere si educare, cu exceptia unor situatii precis specificate: daca mama satisface o pedeapsa privativa de libertate, sau daca are o moralitate dubioasa, sau daca nu poate asigura cresterea/ingrijirea copilului pt ca nu e sanatoasa sau/si pt ca nu are mijloacele materiale necesare (locuinta, venituri, etc), sau daca din vreun oarecare motiv era decazuta din drepturile parintesti… (cred ca astea erau toate cazurile…)
Copilul mai mare de 10 ani este (era) intrebat cu care din parinti doreste sa ramana (si se cerea sa justifice alegerea), si in deliberarea asupra hotararii de luat se tinea cont de dorinta copilului (daca justificarea avea sens, nu daca vroia sa stea cu ACEL parinte numai pt ca il duce zilnic la film si-i cumpara ciocolata si inghetata).
mai eu m-am casatorit..si am si castigat bani la nunta… destul de multicei..si surprinzator..viata nu mi s-a schimbat cu nimic..
vai ce sa discutam……….. femeile astea…………..CE RELE SUNT ……….si barbatii………..USA DE BISERICA:)
@Danusca: am zis undeva ca barbatii sunt usa de biserica? de ce trebuie sa fii proasta?
@ DANUSCA: Nu stiai? Barbatii sunt niste ingerasi… (Si-au pus aureola ca sa mascheze cornitele…
) )
@ Andrei: Las-o…! Nu-i ea de vina, saraca… Natura…
hop si eu, in reluare. Atata timp cat iti iei libertatile care te fac fericit si nu astepti sa ti le dea altii…nu vor fi probleme. Daca tu nu te gandesti la tine, nu astepta ca celalalt sa o faca!
@tizul
felul in care generalizezi este absolut delicios…. atractia dispare dupa tzashpe ani, marimea sexului nu conteaza, etc.
uite, na, ca te contrazic: eu sunt cu a mea de 23 de ani si inca mi se scoala rau cand o vad in picioarele goale prin casa. nu-ti spun cum e cand o vad dezbracata…
marimea penisului conteaza: daca ai o putica de 5 cm groasa cat un creion, poti sa fii cel mai mare maestru al manuirii ei, ca tot cu limba si degetelul ajungi sa-ti satisfaci partenera.
citindu-te, ajung sa cred ca esti dintr-aia care isi apreciaza partenera numai pentru “frumusetea interioara”…