Mama Luta, pensiunea unde mancai placinte pe lespede

Acum cativa ani a devenit punct de atractie al judetului Alba, loc renumit pentru placintele facute pe lespede de insasi mama Luta. O doamna, nu se stie ce e cu viata ei, se stie doar ca face placinte. Ca tot comerciantul, cand vezi ca iti merge, ca vine lumea, te faci lacom, incerci sa castigi cat mai mult, sa reduci de unde nu vede clientul, sa scoti profit. 

Si uite asa, incetut, s-a renuntat la facutul placintelor pe lespede deoarece erau prea multe comenzi si dura foarte mult. Lumea pentru aia mergea acolo, sa manance placinte pe lespede, nu placinte facute in tigaie, cu ulei de 4,29 lei, la oferta din Kaufland. Acum iti aduce niste uleioase de care te saturi dupa doua bucati.

Se zvoneste ca erai servit cu sirop natural. Simple amintiri, pacat ca nu sunt poze cu beciul plin de siropuri alese. Capsuni, zmeura, visine, mama Luta si furnicutele locului te serveau cu produse facute tocmai in jurul pensiunii. Vorbim la timpul trecut deoarece asa ceva nu se mai practica. Acum siropul se cumpara din comert, se baga atent masurat in cante, si se serveste cu apa minerala sau plata. Natural si facut in partile locului e doar lemnul cabanutei in care astepti 20 de minute sa ti se ia comanda, o ora sa vina cu placintele.

Chestia asta e general valabila – cum vad ca au putin succes si treaba incepe sa mearga, banii le iau mintile. Vor profit cat mai mare, gandidu-se ca deja clientela s-a format, ca lumea va veni indiferent ca acum nu se mai serveste ceea ce se servea in urma cu doi ani. De ce trebuie sa se strice treaba? Chiar nu stiu oamenii astia sa-si pastreze linia si sa se uite mai mult in farfuria clientului decat in sertarul cu incasari?

Poza via shopstory.ro

About Author: Andrei

24 thoughts on “Mama Luta, pensiunea unde mancai placinte pe lespede

  1. July 5, 2010 at 22:39

    Apăi chiar aşa. Făceau la mama Luţa nişte plăcinte, să-ţi baţi copiii de la casă, iar de sirop nici nu mai vorbesc. N-am mai fost de vreun an pe acolo şi-mi pare rău că citesc despre toate chestiile astea la trecut. Sunt curioasă câţi clienţi mai au acum…

  2. July 5, 2010 at 22:41

    sa stii ca e multa lume, pana isi vor da seama ca vin mai mult pentru ce era sau pentru ce se spune despre locul ala, nu pentru ceea ce primesti pe farfurie

  3. July 5, 2010 at 23:29

    Se pare ca e foarte cunoscuta pensiunea prin zona. Planuiesc o excursie in Apuseni, m-am tot interesat pe net despre un loc bun unde as putea manca si peste tot se pomenea de pensiunea aceasta.

  4. zetu
    July 5, 2010 at 23:34

    Si pe unde-i pensiunea asta? Eu stiam de o pensiunea mama uta, undeva pe langa Arieseni, la garda parca, langa noua partie de ski a lu’ Prigoana.

    • Calymera
      July 14, 2017 at 14:49

      Mama Uta , de fapt!

  5. July 5, 2010 at 23:44

    @Virgil: sa mergi, e faina zona
    @Zetu: la vreo 20 de km de Alba Iulia, Ampoita se numeste satul

  6. July 6, 2010 at 00:18

    pai romanu’ vrea sa faca tot timpu’ bani fara multa munca. de ce sa excelezi in ceva si sa ai profit, cand poti face ceva mai prost si sa iesi cu profit? natie de mediocri..

  7. July 6, 2010 at 00:22

    da, dar acum ma voi duce acolo doar daca n-am de ales. nu ca ar sta ei in mine, insa nu cred ca sunt singurul care deja observa ca se cam baga mana

  8. VictorCh
    July 6, 2010 at 02:23

    1. Poate ca nu e CHIAR GENERAL valabila, desi in general (in principiu) cam asa se intampla – DAR eu consider pe de o parte ca nu e catusi de putin anormal faptul ca dupa ce intri in rutina nu mai ai entuziasmul de la pornirea afacerii, si pe de alta parte ca e firesc ca la pornirea afacerii sa faci eforturi ceva mai mari si sa te multumesti cu profituri ceva mai mici, pana iti castigi clientela, iar apoi sa incepi sa actionezi ca sa ai o rata de profit ceva mai mare. Totul este sa tii bine cumpana balantei intre calitate (care sa ramana totusi mai buna decat la concurenta, chiar daca nu mai e exceptionala ca la inceput) si pret (unde e valabil acelasi rationament, dar EXACT pe dos – sa-ti ramana preturile cu CEVA mai mici decat cele ale concurentei cu care compari calitatea produselor). Intr-adevar, nu e evolutia ideala, dar este o evolutie buna in plan real (in conditiile in care la noi nu poti sa-ti sporesti profitul extinzandu-ti rapid afacerea, cum se face in mod normal in economia capitalista, ci trebuie sa te descurci “din aproape in aproape”, cu pasi foarte mici).
    Eu personal consider ca SI DUMNEATA (daca ai pornit vreo afacere pe cont propriu) intr-UN fel te-ai purtat cu clientii la inceput, cand aveai 10 clienti per unitatea de timp (pe ora sau pe an, in functie de specificul afacerii) si cautai intai sa-ti faci, apoi sa-ti sporesti renumele, si ALTFEL te-ai purtat ulterior, cand in aceeasi unitate de timp ai avut 100, apoi 200, 500, poate si 1.000 clienti. DE FAPT, tocmai pe ACEASTA diferenta se si bazeaza lansarea noilor afaceri “de familie”, pana sa-si ia “avant” si sa devina adevarate intreprinderi lucrative.
    2. Cat despre privitul in farfuria clientului mai mult decat in sertarul cu incasari – ideea e fezabila la nivel individual si poate chiar si la scara foarte mica, dar din momentul in care respectiva afacere devine principala (daca nu singura) sursa de venit, ar fi anormal sa se intample asa; MAI MULT decat atat – ar fi calea aproape sigura spre faliment. Astfel isi pot permite sa procedeze doar cei foarte renumiti, cum este spre ex Jamie Oliver, care nu trebuie sa-si faca nici un fel de griji pt pret, stiind ca ORICARE ar fi pretul el va fi achitat.

    3. CU TOTUL ALTCEVA este faptul ca astepti o juma’ de ora ca sa-ti fie luata comanda! Faptul ca DUPA aia astepti o ora livrarea produsului – e rau, da’ poate (nu cunosc “procesul tehnologic”) face parte intrinseca din pregatirea produsului (desi poate ca daca au clienti multi ar putea sa-i astepte cu produsul gata-pregatit dinainte), dar un interval atat de lung pana la PRELUAREA COMENZII nu mai e semn de afacere infloritoare, ci de dezinteres fata de clienti. Inteleg ca in anumite momente “merge struna” si personalul e ocupat pana la refuz si nu te poate intampina direct luandu-ti comanda, si cateva minute de asteptare n-au omorat pe nimeni, dar EU personal dupa ce n-am fost bagat in seama 5 min (macar pt a fi rugat sa mai astept putin) incep sa ma impacientez, iar dupa 10 min ma ridic si plec, si fac contra-reclama (cum faci dumneata aici) – cu exceptia cazului in care raman pt a ma documenta ca sa stiu sa precizez in contrareclama CATE anume minute te fac ei sa pierzi.
    4. Da, UN client pierdut nu-i o tragedie, dar bunul renume se pierde mai usor decat se face, si reclama negativa circula mai rapid decat cea pozitiva.

    @ colaholicu’: Dumneata nu natiei asteia ii apartii? Nu ti-am citit articolul de pe blog, dar se pare ca TITLUL sau ti se potriveste…
    @ Andrei: “Daca n-ai de ales”? Asta CE ar fi vrand sa insemne: daca sta cineva cu pistolul la capul dumitale? (Nu-mi imaginez nici macar despre Alba Iulia ca n-ar avea mai mult decat un singur local pt luat masa deschis practic non-stop!)

  9. July 6, 2010 at 02:25

    @Vicrot: sa n-am de ales – adica sa dea careva o masa acolo, sa vrea doamna neaparat placinte de acolo…

  10. VictorCh
    July 6, 2010 at 02:52

    Mai putin numele, in rest ideea e corecta si pertinenta. Nu ma gandisem la variantele astea (n-oi fi avut cu ce… 😀 )

  11. July 6, 2010 at 07:58

    @victor: nu cred ca am insinuat ca ma exclud din categoria romanilor mediocri; cu totii tindem spre asta cand ajungem la un anumit nivel de confort. Legat de articolu’ meu, nu te lasa inselat de aparente

  12. natttyy
    July 6, 2010 at 14:11

    si noi am renuntat sa mergem acolo din aceleasi motive pe care le-ai enumerat tu. pacat era frumos!!
    dar asa e la romani ce e frumos nu tine mult….

  13. July 6, 2010 at 14:50

    Poate aţi uitat că trăim într-un regim care se numeşte CAPITALIST!

  14. alecsa
    July 6, 2010 at 20:30

    servirea a fost intotdeauna extrem de proasta…fatucile alea care ne intrebau ce vrem habar n-au sa ia o comanda sau sa serveasca un client….
    cat despre produse, ma indoiesc ca siropul a fost facut in casa vreodata; iar placintele, da, e adevarat…calitatea a scazut ingrozitor…
    asta e..cu totii trebuie sa castigam din ceva…

  15. July 6, 2010 at 20:53

    DACA musterii te calca pentru calitatea produsului si vrei mai multi bani, nu scazi calitatea, scumpesti produsul. Daca, la un moment dat, in loc de savarina vinzi un kkt, zicandu-i savarina, rapid de tot falimentezi. Sau te transformi in vanzator de fecale.
    Iar servirea este de baza oriunde, parerea mea!

  16. July 7, 2010 at 00:07

    P’aci prin partea mea, Hanul Ana Lugojana era inainte misto, acu nici nu stiu daca mai exista. Dar clatitele erau de-a dreptul delicioase.

  17. July 7, 2010 at 21:13

    Tot romanul e la fel. Chiar si tu daca ai avea succes cu ceva, indiferent ce, la un moment dat, o sa incerci sa-ti pacalesti clientul. Pentru ca ne sta in fire. Pentru ca suntem romani. Si eu la fel as fi facut.

  18. anonim
    August 5, 2010 at 00:52

    deci.. sa va spun cum sta treaba
    sunt una dintre fatucile alea de acolo, vreti sa va spun ceva???
    sa stiti k intradevar se asteapta foarte mul adik relativ mult dar cand vezi k toate mesele sunt ocupate credema k nush kum sa faci sa servesti cat mai bine
    si sa stitii k merita asteptarea
    si celor kare vreau sa vina la ampoita la mama luta i asteptam cu drag

    • Calin
      August 4, 2014 at 13:14

      Of. Ti-ai dat cu firma in “kap”. Desi e cam de mult articolul vrea sa las un reply la fatuca asta, chiar daca nu mai lucreaza acolo. Apropo de @Virgil “Servesti la fel de bine precum te exprimi in scris?”. Sa sti ca nu ai scris cum trebuie ca fata sa inteleaga, de aia nu ti-a dat vreun reply. Trebuia asa : ” Servesti l fel d bn kum skri?”. De aia fetei “ai” place la Mama Luta. Ca angajeaza analfabeti care nu”fak” fata comenzilor. O zi buna

  19. August 5, 2010 at 14:46

    Servesti la fel de bine precum te exprimi in scris?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *