Nu am dreptul s-o judec.
N-o judec eu, s-o judece altii. Insa ce a facut, nu se face. Altii ar da multe ca sa mai traiasca, dar nu au sansa asta.
Suferea de depresie, ce stii tu.
Inca de mic trebuie sa fim invatati ca viata nu e doar lapte si miere. Viata grea au avut si altii, insa nu s-au omorat. Fiecare are, la un moment dat, un necaz in viata, dar trebuie sa trecem peste.
Copilul n-o mai stimula.
Daca nici un copil nu te stimuleaza, nu te ambitioneaza, atunci ce? Banii, discul de platina, scene renumite pe care sa canti? Du-te dracu, ai incercat 15 ani sa faci un prunc, acum ca ai reusit, l-ai lasat fara mama.
Televiziunile o idolatrizeaza acum. Era o mare artista.
Tineti minte pompierul ala ce a murit la Dragonul Rosu, incercand sa-si salveze un coleg? Cat s-a vorbit de ala la tv? Maxim doua zile, va spun eu. Ala ii erou, nu o doamna ce la un moment dat umplea salile de spectacol. Daca te sinucizi fara sa ai vreo boala in faza finala, n-ai cum sa fii erou. In nicio tara, in nicio cultura.
Am mai zis-o aici – eu am tinut de mana un om ce urma sa moara 30 de minute mai tarziu. Plangea si ma strangea, cu ultimele puteri, de brat. Ar fi vrut sa mai traiasca, dar nu s-a putut. Deci sa nu-mi spuneti ca asta, la 42 de ani si un copil frumos (de doar 1 an), avea motive sa se sinucida. Sunt alte milioane de romani (poate parintii tai) care au avut o viata mai grea, mai dura decat fofoloanca asta, dar nu s-au sinucis. Nu ma puneti sa plang pe cine nu merita.
No related posts.
Comments: 52 Responses
Trackbacks
-
[...] [sursa] [...]
Leave a Reply
Foarte bine ai zis la “Televiziunile o idolatrizeaza acum. Era o mare artista. ” si la “Copilul n-o mai stimula. “.
asta ziceam si eu .. dar poate am fost putin cam rea ..
cazurile acestea nu sunt de judecat. depresia si starile acestea nu sunt ceva normal, de aceea nu poti judeca limpede si iei o decizie la care, in alte circumstante, nici nu te-ai gandi. Nici eu nu aprob sinuciderea, insa nu stii niciodata ce a fost in ea, asa ca hai sa nu comentam subiectul. nici de bine nici de rau.
I s-a urat cu binele. Gestul ei a furat, la propriu, viitorul unui copil. De doar un an. De azi incolo, muzica ei e mizerie pentru mine, asa cum mizer a fost actul prin care si-a parasit copilul.
Si sa vezi cum or sa-ti sara in cap “fanii” Madalinei . Am spus pe twitter ca ii doresc sa nu aiba liniste pentru ce a facut si @dezaxata m-a facut idiot.
@francisc: ii astept
e acum la tv cat n-a fost din 90 pana azi. daca tot era o mare artista de ce nu o chemau cand era in viata? astia de la stiri nu mai au subiecte … si radeau de dan diaconescu … au ajuns mai rau!
Nu stiu mi se pare un gest de maxima slabiciune. Orice ai avea.. probleme, necazuri nu renunta caci o viata ai si o gaura in cur.
Asta nici eu nu inteleg cum moare cineva cunoscut devine tema pe luni intregi, daca as muri eu ce-ar fi? Nimic. Majoritatea ce m-ar cunoaste de pe aci s-ar face ca le pare rau si ajung o legenda a Crisului.
De asta nu ma afecteaza nici pe mine. Mai ales ca in ultimu timp, se zicea, ca era foarte fericita si ca a reusit sa aiba si un copil, etc.
@ Liviu “De azi incolo, muzica ei e mizerie pentru mine, asa cum mizer a fost actul prin care si-a parasit copilul.”
Sunt de acord cu ultima parte a frazei dar cu prima parte nu pot fi de acord.
Nu cred ca are nici o legatura faptul ca s-a sinucis cu piesele cantate de ea.
Ca o comparatie (oarecum offtopic) … Laura Stoica si-ar fi dorit sa traiasca … Madalina Manole nu …
Bre, poate o sa ma credeti nebun, insa, a fost dorinta ei, conteaza de ce a vrut sa-si ia zilele? Nu. Atat a vrut ea sa traiasca, nu stiu de ce ne hazardam noi acum cu ‘vai avea de toate, vai avea si un copil.” A fost viata ei si a facut ce a vrut cu ea.
Ma repet, a fost viata ei, nu a altuia.
Macar asta si-o facut manevrele la ea in casa. Nu s-o aruncat in fata la un tren/metro/tramvai ca sa ii deranjeze pe altii
Rational vorbind, intradevar avea responsabilitatea copilului. Pe de alta parte, fomeile sunt guvernate partial si de hormoni. Avand in vedere varsta 43, oarecum avansata pentru a avea copii, putem specula o depresie postnatala mai puternica. Daca mai adaugi si niscai nopti albe cu copilul care urla ca ii ies dintii, o cearta cu masculul din dotare, basca o injuratura in trafic, iaca ai cocteilul fatal. Fireste asta e doar o speculatie pura, nu o sa stim niciodata ce s-a intamplat si poate ca nu e treaba noastra!.
Tampenia majora vine in schimb din partea presei care a expus clar substanta si doza necesara… aviz amatorilor…
urasc sinucigasii! Nu sunt credincios de fel dar nu suport sa aud ca cineva s-a sinucis, nu exista nimic pentru care ar trebui sa-ti iei viata.
Peste 2 zile o sa uitam de ea la fel cum o sa uite stirile si ziarele care o sa gaseasca altceva pentru rating
Daca ar fi fost ea singura, doar cu sotul, poate as fi acceptat faptul ca s-a sinucis si nu as condamna-o. Dar cand lupti sa ai un copil si apoi renunti cand saracul are doar 1 an de zile… cat de crud poti fi ? Ce probleme avea ? O casa prea mare, un copil extraordinar, pe care si l-a dorit mereu ? Un album “pe vine” ? Normal ca niciodata nu o sa stim ce si cum, dar, asa cum ai mentionat si tu si ii ziceam aseara mamei : Asa ceva “nu se face”. ( in cazul asta ) Nici nu are rost sa mai continui, ai punctat totul foarte bine, Makavelis. E prima data cand am senzatia ca intr-adevar ai pus punctul pe punctul lui i, nu pe i.
ce femeie am respectat atatia ani – doamne doamne
Nu avea motiv pentru sinucidere care sa fie mai mare de bucuria de a fi mama. Si-a dorit copilul asta ani la rand sau cel putin asa se zice, si acum in momentul in care il are ea isi ia zilele. A vrut probabil sa fie in atentia tuturor…
Acum ce a fost a fost..
Dumnezeu sa o odihneasca in pace !
N-ai nici cea mai mica idee… Si nici eu, nu in privinta ei. N-am trait nici unul din noi sub acelasi acoperis cu ea.
Dar cunosc foarte bine cateva chestii pe care nu le vede nimeni din exterior si care pot conduce la sinucidere. Sa zicem ca am ajuns si eu la psihiatrie intr-o vreme si am fost curioasa si in privinta altora. Multi oameni care au suferit de pe urma unor abuzuri… de natura sexuala pana la abuzuri de natura verbala. Da, unii oameni sunt mai “casanti” mental. Nu conteaza ca li s-a spus de mici ca e grea viata. Chiar nu conteaza deloc. Tot pot fi ucisi de niste vorbe. Amuzant e ca pe dinafara par chiar duri. Genul care trec peste orice. Si chiar aparent chiar trec peste orice pana la un punct. Dar raman urme. Si asa se ajunge la dormit doar din trei in trei zile si atunci din cauza ca pica lati de oboseala. Pentru ca le e frica sa doarma. Le e frica de cosmaruri. Stii cum e sa te trezesti urland din somn de cateva ori in fiecare noapte retraind aceeasi experienta neplacuta? Cum ti-a pus cineva un cutit la gat intr-o noapte de exemplu? Sau cum a incercat sa te omoare propria ta mama? Sau cum era sa intri cu masina intr-un zid, sa revezi mereu zidul apropiidu-se si sa nu poti face nimic? Unii incearca sa treaca peste cu… ceva care sa-i faca sa nu mai simta, un fel de anestezie. Bautura, pastile… combinate. In cantitati din ce in ce mai mari pentru ca in timp nu-si mai fac efectul asa cum trebuie. Pana se ajunge la cantitati care ar da jos un elefant obez. Pana ajung sa strice ceva in organism. Si sa provoace dureri care fac pe oricine sa se ghemuiasca pe jos, sa stranga ce are la indemana, piciorul scaunului, al mesei, tocul usii. Si rusinea e prea mare ca sa ceara ajutor chiar si atunci.
Nu spun ca asta e o cale “desteapta” pentru ca nu e. Dar stiu cum e.
Observ tendinta asta de a tot cauta circumstante atenuante unora si a considera ca unii sunt mai presus, cu justificari din cele mai diverse. Eu sunt absolut de acord cu pozitia Bisericii Ortodoxe si mi s-a parut complet deplasat tot circul asta facut de doctorita Pop. Mi-a spulberat orice urma de dubiu parintele Pomohaci care spunea :”Nu pot sa spun “Dumnezeu s-o ierte” pe prietena mea, Madalina. Nu pot sa spun Dumnezeu s-o ierte!”
Pe de alta parte nu toti sunt puternici si nici acei care sunt nu sunt asa totdeauna. Nici unul din noi nu poate fi sigur ca se va ridica de fiecare data cand viata-l va dobori. Sau ca se va ridica intreg. Nebanuite sunt caile Domnului….
Comentariul lui brontozaurel e foarte bine scris. Intr-adevar, niciunul dintre noi nu a trait sub acelasi acoperis cu ea. Nimeni nu stie ce se intampla in capul ei. Nu vreau nici sa o scuz, nici sa o acuz. Vreau numai sa spun ca, intr-o situatie de genul asta, nu avem de ce sa comentam, pentru simplul fapt ca nu e treaba noastra. Postul asta chiar nu isi avea rostul, cu atat mai mult scris in modul in care a fost scris. Dumnezeu s-o odihneasca. Hai s-o lasam in pace.
Problema mai mare este mediatizarea de care acest gest are parte – cu ce s-a omorat, cat costa, de unde il cumperi, cat este de fatal, cat dureaza pana mori s.a.m.d, cu alte cuvinte daca vrei vreodata sa te omori uite cum faci
postul a fost scris ca sa creeze controverse.
Subestimezi problemele psihice si rau faci. Poate o sa ai noroc sa nu te intalnesti niciodata cu ele.
Bai, dar daca a fost omorata ?
No ofense man, dar titlul e deampulea. NU o chema Manole cum pe mine nu mă cheamă Elvis. O chema Anca Magdalena Mircea. A fost căsătorită de două ori, și nu știu ce nume a mai luat. Deci mergea mai degrabă o dojană “Mircea, Mircea!”
P.S. Și eu ieri am aflat că nu o chema așa… Și mă dau lebădă-n chivetă. Uită-te pe wiki
Avea tot ce-i trebuia, dăo-n… Banat. Aș avea și eu multe de spus dar nu merită, nu merită un articol pe blogul meu și nu merită atenția atâtor oameni. Nu-i eroină că-i păgână, s-a sinucis nu a reînviat ce plm
.
@Moroi Manole e numele de scena dci nu e nimic gresit.
aiurea jur…toti stati ca prostii si repetati ca avea un copil, wow..la un om cu probleme psihice po` sa-i dai si 10 copii ca tot il doare-n pula,tocmai pentru ca nu gandeste normal, nu are sentimente normale etc. Suntem diferiti, asa cum unu-i gras altu-i slab, una-i frumoasa si alta-i urata…exact asa suntem si diferiti psihic..ea o fost mai slaba, ce ii asa minune mare?Tot va aud cu “avea de toate”, AVEA O PULA, de toate mai putin putere sa treaca peste o depresie.
Si nu mai stati sa-i plangeti de mila la piciu ala ca stiu mii de alti copii cu 2 parinti care-o duc mai rau decat o sa o duca ala vreodata.Nu-i asa viata grea sa fi crescut de un parinte, mai ales unul bogat (in cazul lui).
Bunu’ avea niste vorbe: “Cand trebuie sa dai din coate pentru pita de a doua zi n-ai timp de prostii. Si unde-i multa minte, si prostia-i pe masura.”
Intrebare:
Intre astia care tre’ sa munciti ca sa aveti ce manca, cati ati avut si v-ati permis depresii?!?
e ca la MJ, doar ca la scara mai mica. Doua saptamani numa’ asta o sa dea la stiri, de am auzit in ultimele zile numai expresii gen “mama impietrita de durere”, “sotul indurerat”…da-i dracu’, da’ cand copilu’ ala o sa fie mai mare si-o sa vada la scoala copii cu mamele de mana lui ce-o sa i se raspunda cand va intreba de ce el n-are mama?
@tizul: ce bine le zici, domnule
Bre Andrei, bunicu’ este cel mai al dreacului om pe care l-am cunoscut (copii fiind, daca-i ceream bani de cinema, ne punea la munca si ne platea juma’te cat pe angajati “ca voua va dau si de mancare si acoperis!”
) ), dar si printre cei mai intelepti si puternici oameni.
))
Facuse 4 ani de lagar la rusi, ziua la cules de alea-alea, noaptea, intr-o groapa de 6/ 6/ 6, zece insi…
Cand vedea pe fi-sa (muma adica), din ce-si face draci, se-nprastia de ras si-i zicea:
“Fa, voi sunteti ca olteanu’, care cand n-are ce face, se dezbraca de tzoale si le pazeste! Daca n-aveti griji, va faceti griji!” Aaaa, si mosu’ era OLTEAN!
@tizul, stii ce e aia problema psihica? Stii ce e aia depresie pe baza psihica? Stii ce e ala atac de panica? Daca ai stii, ti-ai da seama ca nu ai cum sa controlezi asa ceva. Pe bune, citeste si tu comentariul lui brontozaurel. Probabil pare incredibil, dar chiar exista persoane care trec prin asa ceva. Nu e o chestie de “isi permit sa aiba o depresie”. Nu e o chestie de “avea copii si casa mare”. Cand psihicul ti-e dereglat, nu prea mai gandesti logic, nu constientizezi ce faci si ce efect are ceea ce faci asupra celor din jur. Cum a zis crinutza mai sus, subestimati problemele psihice si rau faceti. Sa dea Domnul sa nu va loviti de ele si sa vedeti ca n-ati avut dreptate.
Oana, cand nu ai ce da de mancare la copil daca nu muncesti azi, nu ai timp de atacuri de panica si alte cacaturi. Astea sunt pentru ce-i grasi si fara probleme reale.
) ), reiau, putea sa moara ma-ta sau ortacu’, beai o vodka si maine la munca.
Repet:
Intre astia care tre’ sa munciti ca sa aveti ce manca, cati ati avut si v-ati permis depresii & atacuri de panica?!?
Am lucrat mai bine de 10 ani in mina.
Munceau aia ca tractoarele, azi mereai la bere cu unu’, maine erai la priveghiu’ lui, nu munceai, nu mancai nici tu, nici pruncii din dotare. N-am vazut unu’ cu depresii.
Erai suparat ca-ti taiase din salar, ca-ti pierdusei un deget intr-un angrenaj (aveam un preten de-i ziceam Traian-5 beri, fiindca nu mai avea decat 3 degete la dreapta, din care unu’ intepenit indoit, ca si cand ti-ar fi aratat “sa ti-o trag!”; cand ieseam la lins o berica cu el, placerea lui si-a noastra era sa-l lasam sa comande “5 beri”, aratand mana cu doar 3 degete, dupa care hahaiam ca retarzii!
Cand nimic nu-i de pomana, cand viata e o lupta, nu ai timp de probleme psihice, decat daca-ti cade-un bolovan in freza si-ajungi la Zam, incercand sa-ti musti singur urechea.
Fara suparare, te bate Dumnezeu cand ai ce-avea MM si te dai lovita-n buba!
Apropo, de ce crezi ca rata sinuciderilor creste odata cu bunastarea?!? De ce aia din lagare, gen Auschwitz nu prea se sinucideau?!? In schimb copiii de bani-gata sunt clientii psihiatrilor si fani sinucideri?!?
De acord cu Crinutza, unii pur si simplu nu inteleg. Depresia e o boala, la fel ca bolile de inima, cele de rinichi, cancerul si altele, care in final duc la deces. Cand ai boala numita depresie, nu e ca si cand ai spune: vai ce deprimat sunt, vai ce viata grea am, vai de capul meu, n-am bani, faima, tot ce-mi doresc… nu. In depresia reala iti dispar toate instinctele: alimentar, sexual, matern, vital. Unii mor pentru ca nu se mai alimenteaza, pur si simplu nu mai mananca si si topesc, vazand cu ochii, altii se sinucid. E un sentiment de gol interior.
Si astea au tratament, pentru asta exista antidepresivele.
Normal ca va e usor sa vorbiti despre depresie ca si cand ar fi ceva banal ca o muscatura de purece. Ca doar medicii si cei care fie au trecut prin asta, fie au avut prieteni sau rude stiu ce inseamna depresia. Si nu e deloc usor. Tentativa de suicid e o urgenta psihiatrica la fel cum infarctul (miocardic) e o urgenta cardiologica.
Cand ai boala numita depresie, nu e ca si cand ai spune: vai ce deprimat sunt, vai ce viata grea am, vai de capul meu, n-am bani, faima, tot ce-mi doresc… nu.
Dar cum e atunci?!?
Vai ce vesel sunt, ce viata usoara am, bravo mie, sunt plin de bani, faima si tot ce-mi doresc, asa ca ma sinucid!?!?
Diferenta intre optimist si depresiv este partea paharului pe care o remarca fiecare- unul se bucura la o bere si-o ciorba, la iubirea celor apropiati, altu’ e nemultumit de icrele negre si adulatia multimii…
Stresul & depresia sunt boli ale modernitatii, ca si bolile de metabolism.
Actuala scala de valori la care se raporteaza majoritatea te impinge la depresie.
Niciodata nu esti multumit, nu poti fi fericit cu ce ai, material si sentimental.
Societatea consumista merge mana-n mana cu bolile de metabolism, inima si problemele psihiatrice…
Gresesti, optimismul e antonim cu pesimismul, nu cu depresia cu care oricum nu au nici o legatura.
Eu sunt medic, de asta am scris ce am scris mai sus, iar dupa argumentele tale ma astept putin spre deloc sa intelegi despre ce vorbesc, si spun asta fara intentia de a-ti insulta inteligenta.
@tizul, pe bune, e vorba de dereglari psihice. In cazurile alea nu esti in stare sa gandesti logic. Cat e de greu de inteles? Faci chestii aberante in ochii lumii, care tie iti par perfect normale. De acord cu Anda, care a punctat foarte bine, se vede ca stie despre ce vorbeste. Nu e vorba de optimism/pesimism, stres sau alte chestii. E vorba de BOLI de natura psihica. Psihicul poate fi bolnav, la fel ca inima/rinichii/etc. Si boala asta se manifesta sub diverse forme. Intr-adevar, nu ma astept nici eu sa intelegi ce vreau sa spun.
Anda, depresia/ deprimarea este culmea si rezultatulpesimismului.
))
))
Am mai citit una buna- pesimismul n-are nici-o legatura cu depresia!
Adevarul e, doamna doctor, ca sunt depresivi cei care privesc viata ca pe-o mare distractie, nu aia de cred ca traiesc in iad. Sunt depresivi aia de nu cred in criza, nu aia care cred ca ea- criza ii va extermina!
Oana, dereglari avem toti. Am intalnit multi smuciti in 40 de ani. Treaba e ca, educat si obligat sa ti-o strunesti, zmuceala e controlabila. Nu vorbim de extreme, pana si Hitlerake n-ar fi fost taticul genocidului daca era lasat in tinerete sa se creaza mare pictor!
Lasat sa crezi ca tu esti miezu’ la dodoasca, o iei pe aratura. Si nenorocesti cat poti de multi din cei din jur…
Dereglat psihic?!?
Toti suntem mai mult sau mai putin dilimaci. Eu nu stiu oameni perfect normali, ce-o fi aia… Normalitate vreau sa zic…
Numai ca unii isi permit sa se lase in voia dilelii, altii nu.
Iar cei ce sunt EDUCATI sa fie depresivi NU se vindeca. Parerea mea!
Depresia e mai mult treaba de abordare a kkturilor inerente vietii. Unii au fost invatati cu ele, cei mai fericiti considera ca ele sunt sarea si piperul, le iau ca pe ceea ce sunt- PROVOCARI, altii cred ca li se cuvine totul, de preferinta servite pe tava si de culoare roz-bombon.
Stiu tipa violata de ta-so vitreg de pe la 12 ani, care este acum fericita si implinita, am fost coleg, oale si ulcele, creste bojul pe el de 20 de ani, sinucis de la o palma binemeritata (si cautata/ provocata) de la ta-so.
@tizul, e frustrant sa ma contrazic cu tine, asa ca n-o sa mai zic nimic. Bine.
Nu am afirmat ca depresivii privesc viata cu lejeritate, nu vad necesitatea unui ton zeflemitor. Am afirmat doar ca suicidul in general, si al Madalinei Manole in particular, este consecinta bolii numita depresie.
Nu am afirmat nici ca nu exista oameni care au greutati in viata care ar avea motive sa fie deprimati si nu sunt, si altii care n-au nici o treaba si se plang ca sunt deprimati.
Nu vreau sa repet ce am spus mai sus.
Suicidul M.M.icei este exemplificarea de manual a Sindromului Frumoasei Purii.
))
Adica matusa Manole considera despre sine ca valoreaza DOAR ca o bunaciune de futut.
Cand a constatat ca anii trec, ca pieile incep sa atarne, ca cifra varstei e din ce in ce mai mare, s-a depresat.
Fiindca pentru ea (si, probabil ca ea credea ca si pentru cei din jur), singura ei calitate era frumusetea. Si era singura chestie care conta, care-o interesa.
Ce copil, sot, familie, prieteni, public?!? Ce muzica si arta?!? Frumusetea nene, asta conteaza. Si daca s-a dus, viata s-a dus.
Am avut si eu astfel de amica. Tot asa, cu camera tapetata cu pozele ei. Care si-a parasit sot si doi copii si-a fugit cu un mos cu bani. Ca pentru asta, care avea aproape 70, ea la 40 era aproape minora.
Si da, ai dreptate, MM s-a sinucis datorita depresiei, dar depresia, cred eu, este boala celor ce si-o permit.
)))
Exact cum poti sa faci scolioza fiindca n-ai fost invatat cu sa stai in banca/ la birou si cum sa iti ocupi timpul liber cu sport, la fel, nefiind invatat ca in viata ai parte de greutati si obstacole, ca in viata inerent imbatranesti/ te uratesti, cand nu inveti ca familia si prietenii sunt mai importanti ca persoana ta si ca EI TE VALORIZEAZA, te-ai ales c-o boala.
Revenind la ce-a scris Andrei, n-ai cum sa empatizezi cu una care s-a sinucis fiindca devenea baba!
depresia, cred eu, este boala celor ce si-o permit
Crezi prost. Majoritatea celor care au problema asta nu si-o permit financiar. Exact asa cum am crezut si eu prost (pe vremea cand eram in scoala primara) ca avionul e cel mai nesigur mijloc de transport pentru ca nu prea auzeam de altfel de accidente. Chestia e ca daca pica avionul si mor toti aia din el, afla toata lumea. Daca mor toti dintr-o masina in cazul unui accident rutier, asta nu mai e o chestie suficient de interesanta. Pentru toti amatorii de barfa din tara asta e interesant ca MM (sau orice idiot celebru) s-a sinucis din cauza unor probleme psihice, dar e neinteresant ca un gigel de la parter, om cu nevasta si copii care nu isi permitea financiar depresii avea si el problema asta. Ah, da, au ramas fara casa. Si nici greutatea asta suplimentara nu l-a scos din depresie, s-a spanzurat. La fel de neinteresant e si faptul ca unei dame de la etajul unu al blocului de langa careia ii murisera sotul si mama i s-a taiat tot cheful de viata, nu s-a mai dus la lucru, a fost data afara. Au chemat vecinii politia pentru ca n-o mai vazusera iesind din casa. Nu mai mancase nimic de vreo zece zile. De, nu-si permitea financiar depresia. Plus exemplul unei fete pe care o stiam de cand eram mica. In fine, o stiam pe vremea aia e un fel de a spune, ca eu am fost mai mutulica si nu vorbeam cu nimeni. Faptul ca nu-si permitea financiar o depresie n-a impiedicat-o s-o aiba. Asta la capitolul exemple destul de apropiate. La capitolul studii adevarate si nu doar exemplificari de genul stiu eu un costel, stiu eu o geta (pentru ca s-ar putea ca in realitate sa nu-i cunoastem chiar deloc, se pot ascunde multe lucruri foarte usor si fata de cei din aceeasi casa), e cartea asta – sansele la o depresie sunt mai mari in cazul oamenilor saraci.
Stresul & depresia sunt boli ale modernitatii
Depresia e atat de caracteristica modernitatii incat s-a scris despre ea inca din antichitate (Hipocrat, Galen). Exista picturi de acum cateva secole infatisand oameni deprimati.
Boala psihica e tot o boala ca oricare alta. Unii au un psihic mai fragil exact la fel cum altii au niste oase mai fragile.
Ah, da. Sa nu uit sa fiu o dulce la sfarsit. Persoana care a scris Suicidul M.M.icei este exemplificarea de manual a Sindromului Frumoasei Purii.
Adica matusa Manole considera despre sine ca valoreaza DOAR ca o bunaciune de futut.
Cand a constatat ca anii trec, ca pieile incep sa atarne, ca cifra varstei e din ce in ce mai mare, s-a depresat.
Fiindca pentru ea (si, probabil ca ea credea ca si pentru cei din jur), singura ei calitate era frumusetea. Si era singura chestie care conta, care-o interesa.
Ce copil, sot, familie, prieteni, public?!? Ce muzica si arta?!? Frumusetea nene, asta conteaza. Si daca s-a dus, viata s-a dus. sufera de nesimtire crasa si de idiotenie. Ambele netratabile.
brontozaurel, citeste exemplele date de tine- “a ramas fara: casa, sot, mama” si vezi daca astea sunt probleme reale sau fitze de Manole.
))
Citindu-te, mi-ai dat sezatia ca, folosind alte cuvinte, scrii acelasi lucru ca si mine: Omul de rand are probleme REALE, la care face sau nu fata, nu are timp de impresii.
Daca a nu face fata la ele- problemele REALE inseamna depresie, atunci aberez de 2 zile. Da’ in cazu’ asta Manole a avut altceva… Iar eu sunt netratabil!
Nu. Si aia e problema cat se poate de reala. Si e prezenta si la oamenii fara bani. Si fetele fara bani isi trag pumni si palme in fata oglinzii nemultumite de cum arata. Fete care n-au citit in viata lor reviste glossy, fete care nu isi doresc sa arate bine cu scopul de a atrage masculi. Isi doresc sa arate bine ca sa nu mai fie abuzate. Pentru ca oamenii se poarta intr-adevar mai bine cu cei care si arata bine. Pentru ca in momentul in care ma-ta & restul rudelor ti-au tras inca de la trei ani pumni in zonele cu probleme, te-au facut scroafa, vita, tanc, stramba, au ras de tine, nu te-au lasat sa faci un sport ca esti prea urata si i-ai face de ras, te-au comparat mereu cu verisoara/ colega de banca/ orice alta persoana din jur care arata bine, crede-ma ca tot ce iti doresti este sa arati bine si sa scapi de toate astea. Si nu mai vrei sa scoti nasul in lume pana nu arati bine. Orice ar trebui sa faci pentru asta. Si orice altceva trece pe plan secund. Cel mai important devine sa nu mai lasi nimanui nici cea mai mica posibilitate sa te insulte vreodata in privinta aspectului, ca asta a fost lucrul de care s-a legat toata lumea in copilarie.
N-am avut rabdare sa citesc ce au spus altii …poate repet ce au spus. Eu am trait langa un om(tata) care a picat intr-o depresie ..si nu ai idee cum e un astfel de om.e o boala efectiv. Acum era vesel si ma linisteam ca e bine, plecam la scoala si cand ma intorceam era in pat..nu miscase nimic de cand plecasem eu… ma ruga sa nu-l las singur..sa nu ma duc la scoala. om la arpaoe 50 de ani, cu 2 copii..deci avea pt ce sa traiasca. depresia e o boala grea, norocul nostru a fost ca a acceptat ca are o problema, desi ii era rusine..am mers la psiholog o data la 2 zile si la terapie. aproape 3 ani. si acum inca mergem o data la cateva luni. si isi revine, cu vobit vrute si nevrute la telefon zilnic cu orele cu el. motivul declansarii a fost neputinta de a face mai mult pt noi, ca imbatranea, ca simtea ca nu mai poate sa munceasca asa mult ca inainte…a culminat cu moartea mamei mele..si tot asa. u va inchipuiti cum e ca 3 ani sa stai cu frica sa nu cumva sa se intample ceva. si nu e un om slab…intotdeauan a fost puternic..si-a crescut fratii de la varsta de 15 ani de cand au ramas orfani, si-a salvat colegi in armata de la moarte, dar acum plangea langa noi ca nu stia ce se intampla cu el.
nu am trecut printr-o depresie, insa am trait-o pe pielea mea si cred ca inca o traiesc.
nu suntem noi nimeni sa judecam!
Mai, poate scriem despre persoane diferite?!?
Eu scriu despre cea care a lasat ca ultim mesaj: „Îmi cer scuze… îmi pare rău, dar nu mă mai suport fizic. …”, cea cu camera tapetata cu pozele ei, nu ale copilului, cea care a facut un copil de care n-a mai vrut sa stie…
Voi povestiti de oameni cu probleme reale- boli, oameni dragi pierduti, pierderea controlului asupra vietii proprii, imposibilitatea de a-ti mai ajuta copiii, etc- faze care te pot darama sau nu…
Nu stiu, poate imi scapa mie ceva, dar am senzatia ca-si ura copilul, fiindca DOAR pe el, pe el si pe parinti, i-a pedepsit. Nu uitati un amanunt, sinucigasii, prin gestul lor, aproape intotdeauna incearca sa pedepseasca pe cineva. In majoritatea cazurilor.
Si asta e o problema cat se poate de reala. Pe unii oameni chiar pot sa ii distruga anumite comentarii negative legate de aspectul fizic. Mai ales cand sunt facute la o varsta frageda. Ori de catre rude care incearca sa controleze cumva copilul (esti urata, deci n-ai voie sa __), ori de catre alti copii (si drace, copiii mici pot scoate uneori pe gura asa niste rautati! eu inca nu pot sa uit unele chestii de la gradinita, de acum mai bine de 20 de ani) la gradinita/ scoala (eleva de serviciu? mai degraba elefantica de serviciu).
Nici genul de fete despre care scriam in comentariul precedent nu se suporta fizic. Camera tapetata de pozele proprii e in general o incercare disperata de a se forta sa nu se mai vada atat de dezgustatoare. Si in general, persoanele care au problema asta (nu se suporta) indeparteaza exact ceea la ce tin mai mult. Pentru ca isi vad propria existenta ca fiind toxica si nu vor sa polueze exact ceea ce au cel mai scump pe lume.
Cat despre copil… poate ca pe undeva mai mult i-a facut un bine. O persoana cu probleme psihice nu prea e “material bun” de parinte. Exista riscul sa prinda anumite obiceiuri proaste, plus ca la o varsta asa mica n-o sa tina minte momentul… nu vreau sa fiu rea, da’ din punctul asta de vedere e bine ca n-a facut-o mai tarziu.
[Sa ma ia dracu', nu-mi vine sa cred ca-i iau apararea - chiar imi era antipatica. Dar problema ei chiar nu era un moft, ci o problema grava...]
@tizul, si tu ai impresia ca obsesia asta de a fi frumoasa, dusa intr-atat de departe incat sa se ajunga la sinucidere, nu are in spate o problema psihica extrem de grava?
Oana, ba da, grava dar CULTIVATA. Datorita unei scale de valori CALPE. Si a faptului ca nu accepti inerentele. Imbatranirea este una. NU este o problema reala. Cum nu este o problema de viata ca dupa vara vine iarna.
))
In fine, o lungim prea mult. Am inteles, si cred ca toti care-au citit contrele noastre, de ce voi o scuzati, cum cred ca s-a inteles de ce eu nu.
brontozaurel, chiar daca la treaba cu copilul nu-ti dau dreptate, la final m-ai uns pe suflet!