Vorbesc cu cel care lucreaza la patron, nu pentru propria firma sau afacerea familiei.
1. Nu-ti face nimeni statuie. Nu incerca sa te dai peste cap, nu-ti fute creierii la munca, nu o sa-ti traga nimeni chipul in marmura, si nici n-o sa fii trecut in cartea de aur a firmei pentru care prestezi.
2. Promovarea nu vine odata cu rezultatele extraordinare. Stiu ca iti doresti mult sa fii promovat, ca vrei sa te situezi peste Marcela, tipa de la biroul de langa, insa s-ar putea sa tragi ca prostu’ ani de zile, si sa fie pus unul care e prieten/neam cu seful, sau poate e trimis careva de la alta sucursala.
3. Stresul de la munca iti fute sanatatea. Din cauza stresului pe care tu il mananci pentru niste idioti, pentru o firma care profita de tine, s-ar putea sa faci un diabet, un cancer, o leucemie. Nu-ti fute sanatatea incercand sa faci multi bani. Dupa aceea iti vei fute banii incercand sa-ti recapeti sanatatea, dar stii bine ca nu se poate.
4. Orele in plus le faci pe spatele tau. Cele mai multe din serile in care ramai peste program nu iti sunt platite extra. Nu iti rupe gatu’ incercand sa faci treaba din seara asta, las-o si pe maine. In 80% dintre cazuri poate fi lasata si pe maine. Nu vine potopul, nu se termina banii, nu faci lumea mai buna.
5. Ai ajuns acasa cu nervii de la munca? Trasnet! Bravo, coaie, strica-i si pe ceilalti de cap din cauza unui post de munca unde ar trebui doar sa-ti castigi painea. Du-te acasa si strica-i ziua si sotului/sotiei, prietenilor, familiei ca, vezi Doamne, esti tu nervos de la munca. Crezi ca merita?
Asta nu inseamna ca e bine sa fii incompetent, sa faci lucrurile pe jumate, sa-ti bagi picioarele. Nu, aia fac 60% din angajatii Romaniei, si de aia suntem unde suntem. Sustin doar ca multi se streseaza, muncesc prea mult si isi strica sanatatea pentru ceva ce nu merita, pentru o firma ce nu da doi bani pe angajati, acestia avand valoarea unui robotel dintr-o fabrica de conserve.
Related posts:
Comments: 16 Responses
Leave a Reply
Ba! Nu stiu de unde le scoti, cum le scoti, dar le scoti al dracu de bine! Bravo ma! Absolut genial articolul!
[...] This post was mentioned on Twitter by Andrei Dobra and Dragos Mone, Dragos Mone. Dragos Mone said: RT @makavelis: Blog: Catre omul dedicat firmei http://bit.ly/cyzEBd [...]
vroiam sa zic: “pe scurt, nu-ti dezamagi concetatenii si fii un roman adevarat, nu un Dorel”. noroc cu ultima parte.
Chestia cu “prieten/neam cu seful” nu prea se poarta la privati.
Am la lucru un coleg care a avut o perioada probleme cu inima pentru ca venea de la 8,30 si statea pana pe la 8-9pm. Si lucrand si la calculator is belea si ochii.
Asa ca am zis asa: vin la lucru, imi fac treaba, da’ peste 8h nu stau. Nu-mi ajunge ca-s programator (zic asta pentru ca n-am vazut programatori mai in varsta de 50 ani, deci probabil ca patesc astia ceva dupa varsta aia)?
îndemnul tău e foarte bun şi pentru angajaţii din instituţiile de stat mai ales în vremurile astea cu -25%. cunosc oameni din ăştia care pentru 425 RON pe lună stau 10-12 ore la lucru. mare prostie!
mda, oamenii nu prea inteleg ca nu e nevoie sa cazi in extremele “it’s either this or that (don’t give a crap)”.
Imi spunea un roman plecat acum multa vreme din tara si care lucra de ceva vreme pt angajatori straini, adica nicidecum pt firma lui, si spunea ca cu mentalitatea asta sa nu te zbati ca nu lucrezi pt tine nu rezolvi nimic. Din contra zbate-te ca si cum ar fi al tau si vei pleca satisfacut ca you did your best.
Acum nah fiecare cu mentalitatea si prejudecatile lui.
Eu zic ca ar trebui sa fie o singura regula : regula “bunului simt”. Ar trebui sa tratezi angajatorul la fel cum ai vrea sa te trateze si el pe tine. Lucrez de 5 ani (in IT) si niciodata nu am negociat salariul la angajare (am acceptat ce am primit) si nici nu am cerut marire vreodata. Tot timpul “universul” a avut grija ca sa primesc exact de cat am muncit (si tot timpul am fost multumit).
Cred ca cel mai important lucru este sa-ti placa ceea ce faci. Orele petrecute dupa program lucrand la ceva care te pasioneaza nu mai sunt ore suplimentare (chiar si neplatite) ci timp investit in dezvoltarea profesionala.
Intr-adevar sunt niste limite, dar cred ca macar in primii ani ca angajat ar trebui ca fiecare sa depuna mai mult efort pentru a putea capata mai multa experienta si recunoastere.
Si toate astea se intampla pentru ca traim intr-o societate jegoasa … inventata de romani pentru romani … in care lucrul bine facut, muca peste program, experienta ori target-urile facute cu 50% peste … sunt nerecunoscute … si cineva care vorba @maka “are pile” se pi** pe toate daruirea/stresul/placerea cu care ati muncit …
Parerea mea este ca iti dai si orele de somn pe munca pentru firma … unde nu esti apreciat ca asa e sistemul roman … e ca si cum ti-a da singur cu o serie de pumni in gura … si iti place …
Nu sunt de acord cu superficialitate … dar nici cu salahoreala pentru … nimic …
A nu se uita interdependenta dintre firma si salariati- mere firma bine, salariatii isi iau drepturile banesti la timp, nu mere, restructurari. Acuma depide ce este mai greu de gasit- alti angajati/ alt loc de munca…
Oricum, un angajator bun, care te apreciaza, NU te lasa sa te epuizezi!
Cunosc cazuri care contrazic 1, 2, 3, si 4.
neata all. revin cu cafeaua
@brontozaurel: pai e normal sa cunosti cazuri care contrazic punctele astea. majoritatea romanilor nu sunt asa
Sunt curios cati dintre voi ati fost angajati la o firma serioasa… nu trei lulele d’asta romaneasca in care pe toti ii doare in cur. Sa nu va mire ca nu exista nici o firma romaneasca ce sa se regaseasca si in alte tari … pe cand multinationalele se regasesc in romania. Du-te tu la o firma serioasa si freaca pula sa vezi cum zbori de repede din angrenaj. Asa la ziaru lu Vasile care in timpu liber praseste cartofi se poate sa te doara la baston…ca oricum cu 8 clase esti cel mai inteligent din sediu. Ah daca mai stii si sa pornesti un calculator deja esti numit sef de echipa.
Eu m-am referit la cu totul altceva. La “nu-ti ridica nimeni statuie daca tragi tare” – in unele cazuri chiar iti ridica. Si la “stresul iti fute sanatatea” – in unele cazuri ti-o fute lipsa stresului, omu’ la care ma gandesc in momentul asta a bolit dupa ce a luat-o mai moale, a inceput sa traga iar tare si si-a revenit… hmmm.
Foarte mare dreptate ai. ADEVAR GRAIESTI!