Ma gandeam azi ca unul dintre motivele pentru care romanii sunt niste mediocri este ca se mint. La noi sunt foarte putini care iti spun in fata adevarata lor parere. Cei care nu iti sunt dusmani, deci vorbesc despre prieteni, colegi, neamuri nu sunt in stare sa-ti spuna ce cred cu adevarat cand le ceri o parere.
Eu nu zic, tu nu zici, si pana la urma toti avem impresia ca e totul ok, ca ce vreau eu sa fac, ce vreau eu sa vand sau ce vreau eu sa port e trasnet, pentru ca cei din jurul meu s-au gandit sa ma sustina chiar daca nu e tocmai ok cu ce am venit eu in fata lor. Daca fiecare si-ar spune parerea sincera si personala despre lucrurile la care li se cere o parere, am sti fiecare unde trebuie sa imbunatatim, unde trebuie sa modificam, cum ar fi mai bine, ce nu se potriveste.
Dar asa, traim fiecare intr-o mai mica sau mai mare minciuna, crezand ca ce facem noi e ok. Trei oameni din jurul tau iti spun despre o chestie ca e ok – tu bagi la cap, nu incerci sa imbunatatesti. Imaginati-va treaba asta la nivel de tara – foarte multi romani au o parere buna despre propria persoana, despre cum se prezinta, despre ce ne prezinta, mediocritatea fiind numele ciorbei in care ne scaldam fiecare, fiind sustinuti de niste oameni mediocri la randul lor, doar pentru ca nu suntem in stare sa zicem ba, iti sta cam nasol cu tricoul roz, ba, articolul tau e ca pula, ba, site-ul vostru arata de zici ca a fost facut in 2005, ba, arati ca moartea in poza aia, alege alta.
Impresia aia buna pe care o ai despre tine, daca e sustinuta si de altii, devine o lege pentru dumneata. Te pui la somn impacat cu ideea ca esti un special. Spune-i omului ce trebuie sa auda, nu ce vrea sa auda.
Related posts:
Comments: 35 Responses
Trackbacks
-
Tweets that mention De unde si mediocritatea asta || Some things will never change -- Topsy.com, on August 3rd, 2010 at 12:02
[...] This post was mentioned on Twitter by Andrei Dobra, Palaghianu Andrei. Palaghianu Andrei said: De unde si mediocritatea asta || Some things will never change http://bit.ly/bwurhw [...]
-
[...] Prietenii cred că sunt singura excepţia din categoria ”spune-i ce trebe să audă, nu ce vrea să audă”. [...]
Leave a Reply
sa zicem ca ai avea un frate indragostit mai mult decat lulea de o tarfa. femeia, pe langa ca se da si la tine, se mai culca si cu altii. intr-o zi, fratiorul tau scump vine si te intreaba: ce zici frate de inelul asta? vreau sa o cer pe a mea in casatorie. nu te mai intreaba nimic, nu te intreaba ce parere ai tu despre ea, ci doar iti arata fapta aproape implinita. cum reactionezi?
stii cat e de indragostit si stii ca el tot pe ea o sa o creada. ce-i zici?
Cam agresiv și puțin dur povestit dar e foarte adevărat. Poate că dacă o băga lumea la cap lucrurile astea o să ieșim și noi din gaura pe care ne-o săpăm zi de zi.
legat de treaba asta … ai un blog misto =)))
Eu de obicei spun adevarul in fata. Si de obicei primesc un `multumesc pentru sinceritate` echivalent cu `fmm nu poti sa minti`?!
Life goes on, noi sa fim sanatosi si sa spunem ce trebuie
In general pentru asta am fost apreciat. C-am stiut sa intretin discutia..si ca le-am zis-o-n fata.
Si daca spui întotdeauna ce crezi or sa te considere rautacios, neprietenos,invidios.Sunt unii atat de orgoliosi si încrezuti încat tot ceea ce fac ei considera perfect,si aici ai partea ta de dreptate,au ajuns asa tocmai pentru ca s-au gasit mereu persoane care sa-i convinga ca “ei sunt cei mai tari “.În concluzie,oricat as fi de sincer (si eu am încercat sa fiu cat am putut de mult) pana nu abordeaza si altii pozitia asta, respectivii tot cu nasul pe sus vor fi, iar eu voi ramane în ochii lumii doar un critic malitios.
da sti ca romanilor nici nu le place sa le zici ceva de rau?ca au un stil ca dupa le zici adevarul in fata sa nu mai vorbeasca cu tine, ca nu i apreciezi, ca esti invidios, rautacios..si din cauza asta se ajunge la ce ai zis tu mai sus, din pacate
Am cunoscut si o gramada de oameni sinceri, dar e important si cum spui ceva, nu doar ca o spui. Majoritatea oamenilor, cand intr-un moment de sinceritate dau un feedback negativ, o spun astfel incat suna a rautate. Si apoi te gandesti “ba, la asta sigur ii e ciuda” si oricum nu schimbi nimic, si tot acolo esti, doar cu un prieten pe minus.
Parerea mea e ca un astfel de sfat (ca ceva nu e ok), daca nu e constructiv, e degeaba. Constructiv inseamna sa propui o solutie. “Cred ca ar fi mai bine daca…” sau ceva asemanator.
Am încercat şi eu să fac chestia asta o vreme. Ia ghici cu câţi prieteni am rămas… 9 din 10 oameni se supără dacă le strici balonul roz de perfecţiune în mijlocul căruia cred că se află. Deci de dragul vieţii sociale am renunţat la a fi sinceră cu toată lumea şi am rezervat părerile nu prea favorabile pentru oamenii care nu se simt ofensaţi de ele. În rest… honesty is overrated.
Makavelis, tu alegi daca le spui oamenilor parerea ta sincera sau nu. Ce conteaza ce fac altii ? E vorba de tine, da un exemplu prin sinceritatea ta, daca iti pasa de atitudinea pe care o vor lua ceilalti, la randul lor, fata de cazurile lor.
Si spusul asta e cu doua taisuri… Io i-am spus odata prietenei mele ca ii sta naspa cum s-a machiat si s-o suparat pe mine.
de-atunci nu ii mai zic nimic. eu nu ma supar daca altii imi spun ca nu imi sta bine cu ceva sau daca pot imbunatati ceva la mine. multi nu spun, din bun simt. da’ poate bun simt ar fi sa-ti spuna… nici nu stiu cum e mai bine…
Ce chestie! Unul tocmai m-a scos din blogroll pentru că i-am arătat forma corectă a unui pronume.
citind postul tau mi-a venit in minte un alt post scris pe tema asta. fara dorinta de a face reclama, recomand : http://www.ralucahritcu.ro/2010/06/stii-s-o-iei/
@robbie: incerc sa-i spun de cateva ori, incerc sa-l conving. nu vrea? il las sa dea cu capul singur. stiu ca e crud, stiu ca fratele meu, din moment ce nu m-a crezut si nu si-a deschis ochii inseamna ca trebuie sa dea cu capul
@relansat: dar sa stii – unele pareri pot fi chiar sincere
@Singur: si te simti nasol, asa-i?
Serpe: love utube!
Eu unul consider ca este destul de greu sa fii sincer cu anumite persoane, nu ii poti spune unui tovaras ca arata ca dracu cu nu stiu ce bluza cand el poate alta nu are. Acuma poate problema tu ai pus-o in cazul celor care au colectie de articole de vestimentatie acasa.
Am vazut totusi ca se obisnuiesc chestiile de genul “de unde dracu ti-ai luat ceasul ala? de la pufuleti cu surprize? da-l dracului jos ca rade lumea de tine”.
ce spui tu e corect si la fel cred si eu. problema e ca nu poti sa fi transant de sincer cu toate categoriile de oameni. in relatia parinte/copil sau rude apropiate, prieteni vechi da. in alte cazuri nu mi`as permite sa fiu la fel de sincera ca nu stiu cum reactioneaza persoana si prefer sa merg pe “tell them what they want to hear”. mai putina bataie de cap pentru mine.
prieten e acela care iti spune adevarul in fata chiar daca te doare,el nu te menajeaza.
Intr-adevar, cu prietenii apropiati, cu familia, ideal e sa fii sincer, si ei sa fie la fel cu tine. Insa cu persoanele mai putin apropiate, nu cred ca e o idee atat de buna. Cum spunea cineva, poate tu ii spui ca-i sta ca dracu’ bluza aia, fara sa stii ca omu’ si-ar lua alta, da’ nu are cu ce. De asta e bine sa fii mai rezervat cu cei pe care nu ii cunosti atat de bine. Nu stii niciodata ce e in mintea/viata lor. Si de ce aleg sa faca/spuna/poarte ceea ce fac/spun/poarta. Daca esti prea sincer, risti sa il faci sa se simta foarte prost, si poate nu merita. In schimb cu prietenii buni, clar, adevar 100%. Desi, si cred ca oricine e de acord cu mine, si atunci se mai intampla sa spunem cate o “minciuna nevinovata”.
Da, mă! Mi se rupe inimainima.
corect. pe de alta parte, prea putini sunt cei care cer pareri. pt multi e suficient sa le placa lor.
S-ar putea sa nu reusesti sa schimbi acea persoana si sa ti-o transformi intr-un inamic.
@Danny: atunci inseamna ca e un prost
Am acolo un draft pregatit de ieri despre comunicare… si pot sa zic ca in articolul tau este vorba despre comunicare… comunicarea adevarului. Adevarul e ca si adevarul deranjeaza multe persoane cu toate ca tu incerci sa faci ceve bine.
cred ca e mai degraba vorba de incapabilitatea receptorului de a percuta o informatie care nu-l avantajeaza. oamenii reactioneaza prost la adevar, un adevar pe care nu-l accepta.
sunt omul care spune.
de cele mai multe ori am nimerit oameni misto care au fost dechisi si au inteles opinia mea. nu au luat-o personal, ci au incercat sa ia ce-i mai bun din tot.
si mie mi-e greu cateodata sa accept o alta opinie, dar o iau rational si iau ce-i mai bun.
Uite am publicat un articol care se aseamana un pic cu tema articolului tau – http://www.serginho.info/comunicarea-e-esentiala/
Acuma depinde şi de experienţa personală, când vorbeşti despre asta. Mie, dimpotrivă, de câte ori am o idee de proiect, o iniţiativă, se găsesc o grămadă de atotştiutori care se reped să mă descurajeze, să-mi spună că e o prostie, că la ce îţi foloseşte…
@Dan: daca e cu adevarat o chestie misto si aia nu te sustin, inseamna ca nu vorbesti de prieteni, ci de maxim cunoscuti…
la mine e un mister cum naiba vezi mereu cate un amarat de baiat se crede nu stiu ce gigolo, desi e urat ca dracu, si alte mii de defecte…si altii, printre care si eu, niciodata nu ne consideram zmei, chiar daca poate multi sunt…. Dar na, modestia e o virtute…ce nu o au multi
Păi prieteni de unde, pe vremurile astea???
E cam normal sa se intample ceea ce spui tu, psihologic vorbind. La nivel inconstient, fiecaruia dintre noi ii vine greu sa fie obiectiv si critic cu sine insusi – propriul intelect uraste sa aiba o parere proasta despre sine. Si pe principiul “ce tie nu iti place, altuia nu ii face”, ne ferim sa-i criticam pe cei dragi sau apropiati, pentru ca nici noua nu ne place sa fim criticati la randul nostru. Repet, asta este o chestie inconstienta pe care o facem, pentru ca altfel, rational, ne dam seama ca e bine sa criticam constructiv.
De-aia zic eu ca prieteni adevarati (d-aia de-ti spun adevarul, fara sa te superi, dar care-ar risca totul pentru a te ajuta, fara sa te judece), deci prieteni adevarati n-ai in viata nici cate degete la o mana (si ai, daca esti foarte norocos).
Dar, despre ce faci, nu cei din jur tre’ sa-ti zica adevarul. Cred ca marea jmecherie este sa te poti autoevalua corect. Cea mai periculoasa minciuna este autoamagirea. Parerea mea!
Pai daca eu ii spun prietenei mele ca o inseala sotul si se poarta grosolan cu ea, crezi tu ca o sa divorteze, o sa se intoarca in apartamentul parintilor de 50 de metri patrati cu copilul in brate? Nu, va ramane cu dobitocul si ma va ura pe mine ca stiu viata amarata pe care o duce. Mai bine stau in banca mea.