Some things will never change

Ca DTP-ist, visez la poze mari, poze la care una dintre dimensiunile rezolutiei sa fie de minim 1280. Daca imi vine cheful de decupat, personajele sau obiectele sa aiba un fundal deschis la culoare, ca sa termin cat mai repede cu path-ul. Visez sa nu mai pun poze din arhiva, de alea vechi chiar si de 3 ani, care au data pe ele.

Ca barbat, visez sa gasesc licoarea pe care s-o beau si care sa ma faca sa nu ma plictisesc de viitoare sotie. Sa reuseasca sa ma tina langa ea, sa mi se para atragatoare si dupa zeci de futaiuri mai mult sau mai putin duioase. Visez sa nu ma strice de cap, sa nu asculte mai mult de ma-sa decat de mine, iar eu s-o iubesc si sa o respect atat cat merita.

Ca tata, visez sa am baiat. Nu sa-l fac fotbalist, ci sa nu am o fata care sa sufere o viata intreaga. E muuult mai greu sa fii femeie, deci lasa sa fie baiat, sa-si bage pula cam cand vrea el. Sa vina un el razand ca a pacalit-o pe una si i-a dat-o pe la spate, decat sa vina o ea care sa planga ca baiatul in care si-a pus toata increderea si-a batut joc de ea.

Ca roman, visez sa plec dincolo, insa doar atunci cand pot sa-mi iau si toate persoanele dragi cu mine. De la natia asta nu mai mai astept la nimic, eu chiar cred ca nu se va mai schimba nimic. Nu, nu zic ca as vrea sa plec si de fapt n-o fac, asa cum e la moda in perioada asta, ci zic ca as vrea sa plec atunci cand as putea sa-mi iau persoanele dragi cu mine acolo. Si nu-s multe.

Ca muncitor la birou, alaturi de altii in aceeasi incapere, visez la mai multe chestii. Visez ca idioata sa nu mai vorbeasca tare, ca cei care vin in vizita sa stie ca unii se concentreaza aici, ca rontaitul chipsurilor cu gura deschisa se face doar la ma-sa la gaoaza, visez la aer conditionat vara, la mai mult de 15 grade iarna. Visez la bec in baie.

Ca angajat visez sa fiu platit mai bine. Si sa nu intereseze pe nimeni ca stau putine ore, ci sa aprecieze ca din mainile astea si din capul meu porneste un ziar ce maine e pe taraba. Visez sa fiu apreciat si remunerat macar la jumatate din cat e un tehnoredactor pe dincolo. Visez sa nu mai am pe cartea de munca minimum pe economie, desi sunt constient ca trebuie sa-mi fac pensie privata, ca nu trebuie sa ma astept sa-mi dea statul atunci cand sunt la batranete.

Ca blogger, visez sa am parte de beneficii de pe urma acestei activitati. Visez ca cel putin 10% din oamenii din online pe care ii intalnesc sa-mi para simpatici, sa leg prietenii, sa ne cautam cand mergem unul prin orasul celuilalt.

Ca autor al acestui acestui text, visez ca articolul sa aiba parte de RT-uri, de like-uri, de comentarii, de reactii.

Related posts:

1. Romanul=tigan episodul 942365
2. Nemultumit sau prea visator ?

Etichete: Andrei Dobra, romani, vise