Mai tineti minte cand eram in scoala si profesoara ne verifica tema? Venea la fiecare pe la banca, iar noi, ca sa scapam, ne uitam prin ghiozdan cu fata aia de nedumerit, cum ca ne-am facut tema, doar ca ne-am uitat caietul acasa. Si unde dracu e caietul?!?! Sustineam sus si tare ca ne-am facut tema, ca nu meritam sa fim sanctionati. Spuneam ca ne putem duce acasa dupa ea, stiind ca profesoara nu-si permite sa ne lase sa plecam din clasa, in timpul orei, poate pateam ceva. Si de cele mai multe scapai, ora urmatoare prezentai ambele teme. Scrise eventual cu pix diferit.
O viata intreaga cautam si inventam scuze, doar ca sa ne fie bine. Tehnica e aceeasi, doar scuzele folosite difera. Si oamenii pacaliti. Unii ajung sa fie experti in gasit scuze, tot timpul reusesc sa se scoata. In fiecare dintre noi exista un pui de politician, nu?
Related posts:
Etichete: minciuni

Niciodata nu intelegeam cum ne prinde, pe atunci minciunile noastre erau cele mai perfecte pentru noi. Mai tarziu mi-am dat seama ce capete seci eram si ca profesoara a auzit aceeasi placa poate de sute de ori. Mi-e dor de scoala, being an adult is not funny anymore
Culmea este ca sefii profesorii, parintii etc deseori nu te cred cand spui adevarul, dar de multe ori se lasa pacaliti de o scuza abil inventata.
Important e sa reusim si noi sa ne scoatem cu scuzele astea, nu numai ceilalti. Eu una nu pot, ori spun o minciuna atat de incredibila ca si eu ma mir dupa cum de-am clocit-o, ori ma blochez si arunc repede adevarul, ca sa ma eliberez. Scuzele m-ar scoate din multe incurcaturi daca as fi mai abila in a le construi.
Eu de multe ori scapam pentru ca paream de incredere si profesorii aveau impresia ca invat. Asta in generala. In liceu ma intrebau direct daca-mi dau 2 sau nu
)
Eu cred ca temele alea nu prea aveau sens, de aia nici nu le faceam. Politicieni sau orice altceva, nu trebuie sa facem bine si la timp orice, altfel o sa ni se scurtcircuiteze mainboard-ul si ne arunca bulangiii la gunoi.
Destul de adevarat:))…shit happens, si cred ca fiecare dintre noi are momente cand ii place sau nu, trebuie sa se descurce intr-un fel, chiar daca varianta pe care o alege ii displace lui sau celor din jur:D…O fi tipic romanesc sau lucrul asta se intampla si prin alte tari ?
Acu nici nu mai trebuie să cauţi scuze pentru tema nefăcută… Nici nu te mai verifică…
Nu un pui de politician, un cucos de politician
Imi aduc aminte ca invatatoarea mi-a promis ca in ora de romana din ziua urmatoare ma va asculta la recitat o poezie foarte lunga. Speriat, acasa, am inceput sa o invat, numai ca bibilica mea nu prea retinea. A doua zi, la scoala, trebuia sa inceapa ora si aveam o teama mare ca ma voi gafa. Nu o stiam bine poezia. Asa ca ce ma gandesc? Incep sa imi tin respiratia cat de mult puteam ca sa ma inrosesc la fata. La baie mi-am dat doua palme si gata, eram bolnav. M-a lasat sa merg acasa, ca mi se facuse rau, dar mi-a zis mai tarziu ca ma banuia ca ma prefaceam. OOppss! Cum zicea cineva inainte, posibil sa mai fi vazut teatrul asta de cateva ori, asa ca… nu puteam fi destul de credibil.
Oricum…imi e dor cumva de momentele alea…Era atat de simplu…
Atunci voiam sa fiu odata mare. Acum as vrea sa fiu mic…