1. Cand aveam 13 ani, ai mei au plecat dincolo. Atunci am realizat ca, cel putin pana la o anumita varsta, oameni mai minunati, mai buni, mai prietenosi si mai dispusi sa-ti auda toate problemele decat parintii nu exista. As da timpul inapoi si m-as lega de calorifer ca sa nu plece. E mare lucru sa stii sa apreciezi.
2. Acum vreo sase ani am tinut de mana un om ce urma sa moara ceva mai tarziu, in aceeasi zi. De cancer, boala care-i iarta pe cei bogati. Dupa ce vezi privirea unui om care stie ca moare si ar vrea sa mai traiasca, orice sinucidere ti se pare o cretinitate. Altii ar da orice ca sa mai stea putin pe aici, unii dintre noi ne plangem ca viata noastra e de rahat pentru ca n-avem bani de excursie in Ibiza, iPad sau ca o proasta sau un prost nu ne mai iubeste.
3. Acum patru ani am avut un accident de masina. Atunci am realizat ca viata e mai scurta decat pare, ca desi spun despre mine ca n-am ambitie, ea vine atunci cand trebuie sa vina, ca nu-s multi cei pe care te poti baza. Dupa accidentul ala am realizat cat de tanar si de prost eram. De aceea, acum, de fiecare data cand aud vreo prostie din gura unuia, prima oara il intreb ori ma interesez ce varsta are. Ca sa vad daca e scuzabil sau nu si daca se merita sa-mi pun mintea ori ba.
In viata ai parte de niste semne, de niste momente pe care daca nu le interpretezi cum trebuie, ramai un prost si un naiv. Daca ajungi la +25 de ani si esti aerian, inseamna ca n-ai vazut acele semne.
Related posts:

Hmmm. Mie mi-au murit ambii parinti in decurs de 2 ani. Am fost de fata, de fiecare data. Si crede-ma ca nu trece o zi fara sa-mi amintesc acest lucru. Astfel de intamplari au darul de a schimba un om. Eu sper ca in mai bine.
tu ai fost batran odata?
@daniel: cand eram mai tanar
Cum gasesti pozele astea geniale la fiecare post?
caut. mult. uneori mai mult decat scriu la respectivul articol
Sad but true
1. Corect. Dar poate unii “apar” pe lume langa parinti distrusi. Sau unul.
2. Poate unii, fac asta pt ca…, chiar au viata de rahat…si nu fiindca nu isi permit extravagante….ci fiindca nu isi permit absolut nimic…zic si eu….
3. Si eu pot spune exact acelasi lucru… Chestia e ca, nu prea e cine sa inteleaga, degeaba trec prin din astea ca a 2-a zi sunt prosti la loc…
1…sau unul din parinti…*
Mi-am scris articolul asta pe-o foaie si am pus-o in portofel. Am 19 ani.
1. Mama e plecata la munca dincolo, de 10 ani, mi-a lipsit foarte mult si ajunsa la 25 de ani aveam impresia ca am trait 35 de ani. M-as fi legat si eu de calorifer!
1. Mama e plecata de 10 ani la munca dincolo si la 25 de ani simteam ca am trait 35 de ani. M-as fi legat si eu de calorifer, sincer!
Filozofia mea de pana acum am regasit-o intr-un mic citat -
“La şaisprezece ani îmi doream să cuceresc lumea, să fiu un star rock, sau o vedetă de cinema, sau un mare scriitor, sau un preşedinte al republicii, sau să mor de tânăr. Însă la douăzeci şi şapte de ani, deja m-am resemnat: rockul e prea complicat, cinematografia prea închisă, marii scriitori prea morţi, republica prea coruptă şi, de acum, aş vrea să mor cât mai târziu cu putinţă.”
Frederic Beigbeder în “The Shitter’s Club”
viata e frumoasa…..dar trebuie traita in prezent…
@madalin: si? e misto? ti se scoala pula numai cand spui viata?
@andrei: pai te prinzi, daca nu esti prost, zic eu, sau daca nu-ti place cumva … ca tare-i misto si caldut sa nu te prinzi