Initial nu-l suportam. Venise in redactie si nu era obisnuit cu obiceiurile mele tineresti: vorba prea multa, muzica data prea tare. Am avut cateva discutii mai aprinse, efectiv nu paream compatibili.
Drumurile ni s-au separat oarecum si n-am pastrat legatura. Mai apoi, am inceput sa ne intersectam prin diferite birouri ori pe la diferite mese cu bere. Au urmat cateva persoane si mici interese comune, cert e ca am inceput sa avem o relatie de amicitie. Fotbal, aripioare in fripteuza mea magica si s-a legat prietenia.
Ne-am ajutat reciproc, balanta inclinandu-se mai mult in favoarea mea, in sensul ca m-a ajutat mult omul asta. Ideea e ca saptamana viitoare isi deschide propria afacere, un business in care crede de cativa ani si la care viseaza de inca vreo cativa. A tras pe coate singur, ca nebunul, a luat niste tepe de la cei mai furaciosi dintre europeni, adica romanii, cert e ca a ajuns sa taie panglica. Io-s entuziasmat de zici ca-si deschide tata si dam un party in familie.
Atunci cand nu-ti dai seama daca vrei sa te faci prieten cu cineva, vezi ce simti in momentul cand respectivul ajunge sa realizeze ceva. Daca te bucuri sincer, inseamna ca e ok, poti sa-i dai friend request. Daca vorbim de invidie ori ciuda, e clar ca nu ne putem gandi la o relatie de prietenie.
No related posts.
Etichete: prietenie
Comments: 4 Responses
Trackbacks
-
[...] persoana potrivită. Ca să duc şi eu leapşa mai departe voi alege să-i dăruiesc o carte lui Sorin, o carte care cred că-l va încânta. De la mine leapşa merge mai departe şi sper că va fi [...]
Leave a Reply
No oare peste vreo 2-3 ani să ne aşteptăm la un articol asemănătoru cu acesta dar cu personaj princilal nu Sorin, ci Rotaru?
)
mai stii
E important ca v/ati oferita reciproc a doua sansa!