Pe langa redactia unde lucrez a aparut o pisica. Animal nu foarte drag mie, pentru cei bisericosi dintre voi singurul animal domestic nementionat in Biblie. Si tot miau miau pe la usa, vai saracuta, vai ce slaba e, vai vai. Doua colege o hranesc zilnic de doua saptamani incoace. Ii cumpara sau vin cu mancarea in straita, merg la restaurantul de langa pentru resturi, ii duc apa sa bea, vai saracuta.
Dar aceleasi femei nu cumpara de la scumpa fetita cu iconite, ce are niste obrajori de iti vine sa-i oferi toata America, nu cumpara un buchet de floricele de la aceeasi fetita care a ales sa nu cerseasca, ci sa vanda cate ceva pentru a face banuti pentru familia ei, tot ele nu se prea inghesuie cand e vorba de donat pe la diferite persoane. Cel putin nu atunci cand sunt la munca si li se cere ajutorul.
Nu spun, sunt doua femei ok, cu care ma inteleg excelent, insa nu pricep de unde lipsa totala de fonduri atunci cand vine vorba de un caz umanitar ori de ajutat pe cineva, dar hop top bani in buzunar si disponibilitate de a ajuta o mâţă de pe strada. Nu inteleg: cand am inceput sa fim oameni cu animalele si animale cu oamenii?
De cand fetitele astea duc bani sa-i bea parintii ei. De cand datul de pomana a transformat Romania intr-o tara de pomanagii. De cand a devenit mai rentabil sa cersesti decat sa muncesti.
De cand la noi se tine cont mai mult de prezumtia de vinovatie cand vine vorba de oameni, pentru ca la noi sunt furate florile care sunt vandute, iar in spatele unui copil nevionvat sta un adult exploatator. In spatele unei pisici nu sta nimic. Este o fiinta fara ratiune care cere hrana si nu bani.
De cand ne permitem sa ii judecam pe ceilalti pentru ce aleg sa faca cu banii lor?
Esti absolut sigur ca in privat, fara sa vezi tu, n-au ajutat pe nimeni niciodata?
banuiesc ca au ajutat. dar de ajutat pe cei care ne cer ajutorul venind in redactie… nu prea (a se citi foarte rar)
Unora nu le place sa faca chestii de-astea “pe fata”, mai ales la lucru. Am si eu astfel de colegi. Unul dintre ei nu “aude” niciodata chemarile umanitare de la servici, dar stiu sigur ca doneaza la biserica unde merge (cutia milei si nu numai). Fiecare alege modul in care e dispus sa faca acte caritabile.
ps: mi-ar place sa cred ca fetita face parte dintr-o familie de oameni cinstiti si muncitori, dar care cumva au ajuns la ananghie si a ales sa isi ajute parintii vanzand niste flori. Dar ma indoiesc. Genul asta de parinti nu isi trimit copii pe strada…
N-ai vazut niciodata copii care cersesc cu cate un pui de caine in brate?
ei bine crinutza, asta e mai rau decat datul de pomana la cersetori. datul de pomana la popii imbuibati si cu A8 la poarta.
@Sid : in primul rand nu toti popii sunt imbuibati si cu A8 la poarta. In al doilea rand, daca el stie unde ajung banii lui si ce se face cu ei si e multumit, nu vad de ce am fi noi revoltati.
@Sid: daca e cutia milei atunci banii ajung la cantina saracilor sau la centre sociale. Sa vedem si partea buna a lucrurilor nu doar ce ne convine noua. Sunt destule centre sociale pe langa biserici sau sustinute de Biserica, cel putin Alba este un judet renumit in acest sens.
Ma bag si eu in seama.
Consider ca, intre a ajuta un om care se poate ajuta singur si un animal care - pe langa faptul ca a fost invatat sa stea pe langa oameni si sa traiasca de pe urma acestora - mai e si luat la suturi pe unde se gaseste cate un copil cretin, stiu ce sa aleg.
Un anumit om mi-a atras atentia acum vreo saptamana. Este vorba de o baba care isi face veacul pe langa o statie de tramvai si care, in toata lumea asta, are doua plase, continutul acestora imi scapa. Ma opresc langa ea si ii intind doi lei. Raspunsul acestei persoane, vizibil nevoiase, mi-a redat partial increderea in oameni: nu accept pomana, pentru orice ban pe care il am in buzunar, muncesc. Ce m-a frapat si mai tare a fost ca, in ciuda insistentelor mele, nu am reusit sa ii las banii.
Nu stiu ce legatura are povestea mea cu baba cu fetita care vinde flori, dar cred ca se poate face o paralela intre oamenii care isi tin capul sus si cei care isi trimit copiii sa reuseasca unde ei au dat gres.
Daca n-are inca A8-ul inseamna ca nu-i numit de destul timp. In fine, chestia cu popii e o total alta discutie fata de ce intreba Maka. Cat despre centrele sociale si cantinele saracilor … parerea mea e c-ar trebui desfiintate. Mie unul mi se pare imposibil sa mori de foame in tara asta. Cu conditia sa si vrei sa muncesti. De fiecare data cand sunt abordat de un cersetor ii ofer posibilitatea sa castige un ban prin munca. De fiecare data sunt refuzat. Cersitul e mai usor.
@ipo: nu
Nu esti in masura sa judeci persoanele respective. Fiecare face ce vrea cu banii lor.
Daca aleg sa cumpar mancare unui animal de pe strada in loc sa dau bani unui cersetor sau sa cumpar un obiect de care nu am nevoie e strict alegerea mea si nu ai nici un cuvant de spus. Nici macar pe blogul tau, pe la spatele persoanelor respective.
Si usor cu insultele prietene, nici un om nu poate fi numit animal pentru ca e iubitor de animale.
Eu am trei pisici acasa, una sau mai bine zis unul, un motanel luat de pe strada dupa ce vecinii mei si-au batut joc de el plus ca mai sunt la mine pe strada 3 pui de pisica si mama lor pe care ii hranesc mai toti vecinii, inclusiv eu. Ce vreau sa spun e ca as da oricand bani din buzunarul meu pentru animale fara ajutor insa as d aoricand bani si pentru copiii fara ajutor dar aici e discutabil.
In primul rand nu-mi plac cersetorii, fie ei copii, adulti sau batrani. 99% dintre ei cersesc pentru ca asa sunt pusi sau pentru ca asa e mai usor sa faca bani. Daca nu ma insel am mai spus de prietenul meu care oprit pe strada de o femeie in varsta ce i-a cerut 2 lei pentru o paine, a dat fuga in magazin si i-a cumparat 2 paini. Rezultatul: Baba betiva (asta s-a observat dupa) i-a trantit ambele paini pe jos si l-a luat la injurat, ea vroia bani pentru una mica ca “nu mai poate”.
Un singur lucru sunt sigur, animalele nu te pot escroca.
Ah, zilele trecute a venit popa din cartier cu audi-ul lui A6 tunat si geamuri fumurii sa ceara bani (a se citi donatii) pentru nu stiu ce rahat. Pe mine ma stie ca nu’s religios de fel asa ca nici nu m-a bagat in seama cand batea la poarta, asteptand totusi sa apara maica-mea care repede a dat fuga sa vada ce vrea parintele. Problema e ca donatie ceruta nu inseamna 5-10 lei ci “cand luati salariul sau pensia ar fi bine sa dati o parte la biserica”. Dap, tata n-are bani de operatie la Bucuresti dar o sa dea la biserica ceva banuti buni. Eu ma intreb atunci, cu ce ####### lor ajuta ei oamenii, crestini lor, bla bla, cu ce? Ca le cer bani? Ca sa ce? Daca venea popa si zicea: Uite am inteles ca aveti nevoie de bani, va dau din donatiile bisericesti X suma cu conditia sa veniti la slujba duminica, etc. si sa donati la randul dvs dupa aceea. Nu, pei benzina ii scumpa iar Audi-ul ala nu merge pe apa sfintita.
Sorry, am deviat prea mult poate! Ma opresc.
@The Magnificient One: fa-ti vant, esti pe un blog personal
Eu consider ca poti linistit sa dai la un copil un ban. Cand dau nu ma intereseaza prea tare unde ajung banii, daca copilul acela o sa manance ceva din ei. Bine, se mai intampla si cazuri in care sunt absolut convins ca nu merg banii unde trebuie. Ma bucur pentru o fapta buna. Asta e cazul meu, daca crezi in ceva. Pentru cei care nu cred e mai simplu sa dai la un animal… n-o sa ai crize de constiinta.
Asa cum s-a mai scris 99.9% dintre cazurile de cersetori sunt ‘ramificatii’ chiar mai serioase. Adica nu dai bani pentru copilul ala, tii in spate o intreaga retea sau macar niste parinti cretini care nu stiu cu, sa mai faca bani de pe copilul lor. Deci nu, nu dau bani in cazul asta. Am mai ajutat copii saraci pe care ii stiu, cu meditatii pro-bono, rechizite , haine, am ajutat batrani. Am dat salarii intregi pentru a salva si reloca animale fara stapan (am salvat 4 caini, unul mi-a murit in balcon, cand era totul pregatit sa fie si relocat - era extrem de grav ranit si a murit, desi a facut 2 operatii si, daca era mai tanar, scapa cu viata. Am pus atunci la bataie 600 de lei imediat pentru el. Nu regret niciun leu. Am avut un porumbel in balcon juma’ de an, pana s-a intremat, deci am slabiciuni din astea). Daca stiu un caz real de om in nevoie, scot banul, cum pot si eu, pe cei de pe strada insa ii ignor.
fiindca e dovedit CA CReierul femeii nu functioneaza normal…
Eu recunosc: imi e mult mai mila de animale decat de oameni. De ce? Cred ca vine din instinct, asa simt si ma port in consecinta. Singurii care ating ceva in mine sunt batranii, cel putin o parte dintre ei. E un batranel care canta zilnic in cismigiu, are vreo 80+ ani dar isi CASTIGA painea, nu cerseste. Cum sa le mai dai leprelor de 20-30 de ani acre se taraie prin metrouri ca sia “pus tacsu capat zilelor”..ncii o flegma nu imi vine sa le arunc pentru ca nu merita. Iar asa zisele cazuri sociale sunt in mare parte masini de facut bani, bani care ajung in buzunarul cui nu trebuie. Asa ca ma abtin…prefer sa dau unei matze, pentru ca imi plac si gestul ma face sa ma simt bine. Pana la urma la asta se rezuma totul, mila nu exista decat in masura in care ne face sa ne simtim mai ok in legatura cu noi insine, sa ne simtim mai buni. E tot ceva egoist, cine neaga asta se minte singur.
*scuze de greseli, am scris repede
Scriam despre chestia aceasta acum cateva saptamani (http://alexnewbeginnings.blogspot.com/2011/06/trendy-homeless.html): locuiesc in Brussels si raman mereu socata de cat de dragastosi sunt oamenii pe strada cu cersetorii care au caini (e o moda aici pentru cei homeless) spre deosebire de privirile dezgustate pe care le arunca unui batran care se vede ca e bolnav si are un simplu semn pe care scrie ca ii este foame. Mi se pare incredibil cat de inumani putem fi si cat de bine ne simtim atunci cand aratam dragoste unui animal in loc sa ajutam pe cineva care vizibil nu poate.