Credeam ca stiu aproape tot. Cu greu acceptam o alta parere, eram atat de sigur ca e bine cum zic eu incat ceilalti pareau a fi din filme proaste. Daca e sa fac o comparatie cu ce credeam ca stiu atunci si ce realizez ca stiu acum, atunci eram mult mai destept. Eram un copil prost.
Credeam ca banii or sa fie scopul principal in viata. Voiam sa fac bani, sa-i am ca sa pot sa-i pun deoparte si sa-i sparg pe toti cand mi-era lumea mai draga. Acum apreciez mai mult o priveliste de munte sau un gratar cu prietenii decat niste bani cu care da, cumperi multe, iti ofera incredere, dar cred ca nu te pot face pe deplin fericit. Eram un copil prost.
Credeam ca-s un om ocupat. Daaa, eu aveam multe chestii de facut, ma faceam ca nu-mi ajunge timpul ca sa fac… nimic. Aere de bisnismen si lucruri din capul meu care cica nu ma lasau sa fac doar ce voiam. Prin comparatie, cu mintea de acum realizez ca am mai mult timp liber decat credeam ca am atunci, cu mintea de 20 de ani. Eram un copil prost.
Credeam ca am viata grea. Aha, io eram Iisus pe cruce, toti traiau in puf si miere de albine, eu eram asupritul Universului. Avai cate greutati, avai cate probleme si cat joaca ghinionul pe aceeasi parte cu mine. Pana sa deschid ochii si sa vad ca-s printre cei mai norocosi, eram un hemoroid ce se lamenta. Eram un copil prost.
Credeam ca n-are rost sa vorbesc cu oameni prosti, ca-mi pierd timpul. Mai tarziu am aflat de la un prieten ca orice om de pe pamantul asta mi-e superior la cel putin un capitol. Si ca am ce invata de la fiecare. Ca dintr-o discutie cu un om ciudat pot trage concluzii mai folositoare decat dintr-o discutie cu un absolvent de litere. Eram un copil prost.
Credeam ca vreau sa fac revolutii, sa schimb mentalitati. Apoi mi-am dat seama ca e bine sa stau pe curul meu, ca doar gura era de mine, ca nu e datoria mea sa schimb gandiri si nici sa conduc turme. Am realizat ca nu toate razboaiele-s ale mele si ca nu trebuie sa iau moaca de gladiator la orice chestie. Eram un copil prost.
Credeam ca trebuie sa vorbesc mult, ca trebuie sa zic. Da, aveam ceva de spus pe langa orice subiect, ca si cand lumea avea nevoie si de parerea mea. Credeam ca daca tac o sa par prost. Acum realizez ca e tocmai invers. Eram un copil prost.
Puteam sa traiesc si fara sa scriu randurile astea, ca le am in cap, dar ma gandesc ca mai sunt tineri de 20 de ani ce ma citesc. Voi, astia, junii, mai ganditi-va…
Related posts:
Comments: 24 Responses
Trackbacks
-
[...] .. voi invata si mai mult din experientele altor persoane si voi fi mai atent la sfaturile lor (ex: 1 si 2) [...]
Leave a Reply
Majoritatea au crezut asta la 20 ani, multi inca mai cred. Este ceva specific varstei
Multe lucruri adevărate mai sus. Şi-mi place şi abordarea. Abia aştept continuările gen “Ce credeam eu cand aveam 25 de ani”, “Ce credeam eu cand aveam 30 de ani” etc.
Dar stai, s-ar putea să afli până atunci că pe vremea când ai scris primul episod erai doar “un copil prost” … cine ştie?
se prea poate
m-am simtit.
ii ok, mi-am atins scopul
Salut, tanar de 20 de ani aici.
Norocul meu e ca am inceput sa lucrez devreme si asta m-a adus cu picioarele pe pamant. Pana atunci, era exact cum spuneai tu. “Ce grea e viata, ce asuprit sunt, nimeni nu ma intelege, sunt atat de bun, dar neapreciat”.
De retinut partea cu “oamenii prosti”, n-am privit-o niciodata din perspectiva asta.
M-am gandit ca v-ar placea sa auziti parerea unei persoane din target.
“I am not young enough to know everything”
Oscar Wilde.
mda, ce te faci cand ai 25 de ani si mai ai unele reminescente de la 20…
Asculta piesa “O trista intrebare”(Despre Romania) semnata Kali: http://www.youtube.com/watch?v=8A_vFsv8TO8&feature=player_embedded
Da, ai fost un copil prost la 20 de ani pentru ca gândeai aşa… Eu am 22 (aproape de cei din publicul ţintă de care menţionezi în articol) şi nu am “calităţile” de care spui… Cred că este vorba de diferenţa de generaţii. Aşa cum a spus şi antevorbitorul meu, Matei, faptul că lucrăm de ceva timp şi pur şi simplul fapt că ne asumăm o responsabilitate şi că începem să înţelegem valoarea banilor, ne-au maturizat mult mai repede. Deja vacanţa e văzută ca un concediu, nopţile în club nu mai sunt la fel de “păcătoase”…
Cu toate astea, eu am mulţi colegi de aceeaşi vârstă care pot spune că au aceeaşi mentalitate la care tu faci referire…
@Duntz: muncesc de la 19 ani
Eu am carte de muncă de la 19 ani şi lucrat la negru de dinainte
şi totuşi…. nu se compară!
Cred ca e un mare curaj sa te uiti inapoi si sa sesisezi “saltul” in dezvoltarea personala.
Totusi, imaginea zugravita e cea a unui tanar plin de entuziasm ce vrea sa “muste” din viata-atitudine absolut functionala in etapa respectiva.
Ce sa zica cineva de 35 acu care la 20, visa sa ajunga la level 99 la Diablo?da’ din pacate ala cred ca tot acolo ramane…
te citesc de 6 luni, dr as spune ca primele doua sunt neschimbate.
chestia e ca putin din fiecare “eram un copil prost” inca mai avem noi. si cred ca toata viata vom avea putin.
Eh, știi cum îi … băieții se maturizează mai greu decât fetele.
) 
))) Ce … copil prost!! 
) Scuze, oră târzie, glume mai proaste decât copchilu. Dar îmi place mesajul, oricum. Nu că m-aș încadra, feri-mă, dar pentru colegii mei minunați de generație, merge perfect. Mai puțină aroganță, mai multă chibzuință. Mi se pare că cerem prea mult.
Pe de altă parte … ăla e Barney Stinson ??
pentru mine prima prioritate inca sunt banii
20 de ani aici şi mi-ai cam ghicit toate ideile. Numai că eu sper un lucru: să nu-mi pierd crediinţele astea niciodată, fiindcă din naivitatea asta prostească am eu impresia că ies cele mai mari îndrăzneli şi în cele din urmă cele mai mari reuşite.
Din astea inca mai regasesc si-acum in mine si am 25. Asa ca este in functie de mentalitate, de oamenii din jur, de socializarea OFFLINE.
de acord. hah, si eu, pana nu demult, ma simteam mai desteapta decat toti cei din jurul meu. apoi mi-am dat seama ca am 18 ani (intre timp am facut si 19) si ca ii foarte posibil sa fiu pur si simplu copil prost si netrecut prin viata.
La 20 de ani nu eram ca tine. Asta mi-e clar. Dar eram si eu un copil prost, din alte puncte de vedere
Peste 10 ani vei scrie la fel despre perioada asta.
)
La 20 de ani eu nu ma bagam in seama cu cei sub 18 ani.
)
Am gasit mai cu intarziere articolul acesta, dar a meritat. La cei 20 de ani ai mei am gasit multe daca nu chiar toate din lucrurile care le-ai mentionat acolo in caracterul sau comportamentul meu de acum.
Mi-am dat seama de lucrurile astea cu putin timp in urma, insa parca la 20 de ani.. cauti o formula care sa iti rezolve toata viata si nu prea merge asa
George recently posted..Top Gear sezonul 18