Suferinta unor mame. Atat cat inteleg eu || Some things will never change

Suferinta unor mame. Atat cat inteleg eu

on August 21st, 2011, in De-ale mele

Postul asta e oarecum personal, insa nu bagati in seama povestea, concluzia conteaza.

Ultimele amintiri mai inchegate ale mamei legate de mine si tara asta in acelasi context sunt de pe vremea cand eu strigam la geam sa mi se arunce mingea, cand o rugam la 11 noaptea sa-mi curete cartofi ori cand ii spuneam ca am nevoie de ceva pentru scoala.

Asta seara, in timpul unei plimbari nocturne, imi spune ca parca nu-si mai gaseste locul. Nici aici, nici acolo. Femeia isi dadea seama ca daca s-ar intoarce, poate ca viata ei n-ar mai fi la fel de frumoasa, alerta si plina de activitati ca si acum 11 ani. Intre timp, baiatul ei a crescut, a devenit independent, are de munca, are o gramada de activitati care nu o implica si pe ea.

Mamele au ca principal scop in viata bucuria copiilor lor. Noi, oamenii ce altadata cautam dragostea in bratele lor, am crescut, iar stilul alert de viata din 2011 nu-ti lasa foarte mult timp si pentru ele. Sfatul meu, daca-mi permiteti si daca credeti e bun de luat in seama, este sa le bagati cat mai mult in seama pe doamnele astea. Sa le puneti sa va ajute, sa le spuneti ca aveti nevoie de ele la o chestie, sa simta treaba asta, sa vada ca inca sunt de folos, sa le rugati sa va faca felul de mancare preferat, sa le dati importanta chiar daca viata voastra a inceput s-o ia pe un culoar propriu si v-ati descurca binisor si fara ele.

Nu e vorba de egoism sau posesivitate din partea lor, astea n-au ce cauta cand vine vorba de iubirea de parinte, eu cred ca asta e problema mamelor a caror copii s-au facut mari. E suferinta unor mame. Atat cat inteleg eu.

Etichete: mama, parinti, sfaturi

Comments: 8 Responses

robbie, on August 21st, 2011 at 23:09

si cand ma gandesc ca sunt un egoist care se gandeste cum sa faca sa dispara cat mai repede din casa parinteasca si sa duca o viata independenta, departe de mancarurile calde gatite de mama…
Andrei, on August 21st, 2011 at 23:10

bag un cliseu, n-am ce face: iti dai seama de importanta unui om doar atunci cand il pierzi sau cand nu mai e prin preajma
parintele, on August 21st, 2011 at 23:11

Excelent articol, multumesc ca mi-ai deschis ochii.
E o greseala in prima propozitie din paragraful cel mai mare.
Andrei, on August 21st, 2011 at 23:13

sunt prost. am modificat. mersi
vlad, on August 22nd, 2011 at 00:40

la naiba… ! Uite cum si baietii plang, cateodata ! Nu ma mai necaji !
Oana, on August 22nd, 2011 at 17:14

frumos articolul
nu as vrea sa par mai zapacita decat sunt sau sa alterez ideea articolului dar nu toate mamele merita din pacate.
sa te bucuri de ea!
ihearlights, on August 22nd, 2011 at 20:36

chiar acum in w/e trebuia sa merg acasa. nu am mai fost de vreo luna, de cand am plecat cu pluta, si atunci am stat vreo 2 ore. Vedeam tristetea in ochii mamei.

Intradevar, acum suntem independenti, avem alte planuri, avem alte teluri in viata. Si cam ignoram parintii, fratii.

Da, poate ca ar trebui sa dau si eu cat de curand pe acasa. Si sa o imbratisez pe mama, si sa stau 2 zile numai cu ea, sa povestim si sa recuperam timpul cat am lipsit…

U made me sad…
Abrudan Raluca, on August 27th, 2011 at 17:02

nu pot sa iti spun decat ca ma bucur ca sunt mama………