Eu in liceu am terminat contabilitatea. Mi-a ajutat la fel de mult ca si cand as fi fost specialist in cresterea balenelor din Marea Neagra.
80% dintre tinerii ce ies de pe bancile facultatii nu lucreaza in domeniul pe care l-au studiat, mare parte din ei nici n-ar merita lucrul asta, pentru ca au trecut prin facultate ca – degeaba!
Finante-banci e frectie la picior de lemn. Sa ajungi sa lucrezi intr-o banca si salariul tau sa depinda de cat de bine stii sa minti sau sa omiti chestii din contract, apai mai bine altceva. Plus ca un salariu de 3000 de lei nu mai pare chiar atat de mult. Cineva imi zicea ca PR-ul in Romania e pe moarte, cel putin in forma asta, deci relatii publice e prea riscant. Avem cate o piarita la fiecare scara.
Limbile ar fi bune doar in cazul celor fizice, profesor te mai faci doar daca esti masochist si stai prea bine cu nervii, dezvoltarea turismului in Romania o asteptam de vreo 10 ani si nu s-au facut multe, medic nu ajungi decat daca taticul tau este vreo scula cu bani, fizicienii mor de foame, asistenta sociala alegi daca vrei trei ani de scoala lejera, dar fara sa ai vreun viitor, iar ca avocat pot reusi doar cateva femei, cele care sunt dispuse sa-si puna scoica la bataie de-a lungul unor ani. Aaa, am uitat, cred ca informatician poti ajunge si fara studii in domeniu.
Copilul tau este in acel punct al vietii (aproximativ 19 ani) in care trebuie sa aleaga, oarecum, o cale – spre ce specializare l-ai indruma? Ce crezi ca l-ar ajuta pe mai tarziu, ca sa aiba odrasla un trai mai mult decat decent?
Bonus: cel mai urmarit speech de pe ted.com este despre cum scoala iti omoara creativitatea – link
Related posts:
Comments: 28 Responses
Leave a Reply
Cum eu am avut libertatea de a alege asa i-as oferi si eu libertate copilului meu si presupun ca asta o sa fac…propuneri faci, dar depinde si cum le faci…si mie mi s-au facut si nu le-am luat in seama si ma bucur…
vorbeam de indrumari, de sfaturi, nu de obligat copilul sa mearga unde vreau tat’su
E o intrebare prea generala, nu poti da un raspuns asa, ipotetic. Cred ca orice parinte isi indruma copilul si in functie de cum il vede, cum il cunoaste, ce ii place, ce aptitudini are. Chestiile astea se contureaza in timp, in aia 18-19 ani de viata. Putini cred ca sunt parintii aia care isi indruma copilul strict in ideea ‘du-te acolo ca ies bani’.
imi placea turismul, am ales contabilitate. sunt bun la citit oameni, am ales marketingul. Vorbim de ceva care in 2011 pare a fi de viitor
In mod normal as fi zis sa-l indrumi spre o profesie liberala. Dar cum la noi in Romania medicii lucreaza in conditii mizere iar domeniul legal e intesat de interese, pile si spagi, mai bine nu. Poate fi cercetator – nu cel mai mare salariu, dar daca-l atrage cu adevarat stiinta sigur va ajunge sa faca cercetare in alte tari si va infinit mai satisfacut decat cu alte variante.
Cea mai simpla alta solutie este sa urmeze o scoala tehnica, macar fie si pentru ca dezvolta gandirea analitica. Poate ajunge electrician, sau depanator, sau programator, sau laborant – meserii nu “bine cotate”, insa stabile. Iar daca ii place ce face si cunoaste domeniul, pe la 25-30 poate-si incerca mana in afaceri cu un startup.
Cam asta-i in fond cel mai bun sfat: sa incerce a ajunge in patura mijlocie a societatii, indiferent ca o face din postura de om de afaceri proprietar de brutarie sau om de afaceri proprietar de firma telecom locala. Tara duce lipsa crunta de antreprenori inteligenti.
Strict din punctul asta de vedere, eu as zice stomatologia. Dracu’ stie de ce, da’ de-o vreme asta mi se pare cea mai banoasa si de viitor meserie ever. Da, tre’ sa ai ceva inclinatii, si tre’ sa bagi ceva bani la inceput. Da’ ii primesti inapoi inzecit. N-am auzit de vreun stomatolog care sa se planga.
Si mie-mi placea turismul, am ales relatii publice. Trebuia sa fie o piarita si in scara unde stau eu, nu?
l-as sfatui sa aleaga ceva din domeniul ingineriei.
@klubbingman: frate, fii si tu mai explicit
Îți spun sigur că dacă ești foarte bun/cel mai bun în oricare dintre domeniile pe care le-ai enumerat mai sus ai un viitor asigurat. Trebuie doar să știi cum să-ți pui cel mai bine cunoștințele în valoare.
O meserie care nu va muri niciodată de acum înainte este cea de programator (care-i total diferită de meseria de informatician) și spre asta mi-aș îndruma copilul.
inginer in domeniul telecomunicatii, constructii, instalatii, dar nu robotel la automatica si calculatoare
Mi-as indruma copilul spre acea meserie pentru care are o inclinatie.
Ai mei parinti au vrut sa fac ceva cu calculatoarele, vedeau ei ca e de viitor. Programator m-am facut si castig mai mult decat am nevoie, du pot sa spun ca-mi place la nebunie ce fac. Din fericire nu pot spune nici ca-mi displace. Iar placerea de a face ceva ce-mi place o las timpului liber, daca mai ramane.
Concluzie: fii atent la inclinatiile copilului tau si eploateaza-le pozitiv. Daca vezi ca-i place sa fure, fa-l politist, detectiv, caci va sti cum opereaza hotii. E doar un exemplu. Sefului meu ii placea sa faca virusi, iar acum e un programator stralucit.
Am si eu o obiectie legata de finante-banci. Nu faci facultatea asta ca sa fii in front office si sa convingi clientii sa-si ia un credit. Munca asta o pot face lejer persoanele care au doar terminat doar liceul.
Daca ar fi sa sfatuiesc pe cineva ce sa aleaga sa faca mai departe, as spune ca va merge bine programarea. O alta idee bunicica ar fi medic ortodontist. Pentru cei care nu stiu, este un fel de stomatolog ce se ocupa de “repozitionarea” dintilor. Momentan frecventez un astfel de cabinet si pot spune ca am lasat ceva banuti acolo.
Dacă aş vrea să facă bani, l-aş ajuta să deschidă o firmă de pompe funebre. Astea au clienţi permanent. Dar în principiu sunt de acord cu argumentul lui Clopotar de mai sus – urmăreşte-l, interoghează-l, vezi ce-i place.
Am re-văzut filmul lui Sir Ken Robinson a nu ştiu câta oară şi nu mă mai satur să îi admir punctul de vedere. Îl recomand oricui.
Uite, eu sunt exact la varsta aia de care vorbeai, spre 19 ani, clasa a 12-a, cam urmeaza decizia spre incotro cu viata. Am sa merg spre automatica, sectia calculatoare. Decizia a fost bazata pe multe recomandari ale unor oameni ce consider eu ca stiu cum merg treburile in ziua de azi si cand au afirmat ce au afirmat s-au gandit si pe urmatorii cativa ani….
Am renuntat la sfaturile parintilor deoarece ii consider putini depasiti de situatie, nu ca nu ar incerca din toate puterile, dar e greu sa compari vremea lor cu vremea asta.
Si din medicina se castiga, daca pleci in strainatate, cum spera mai toti de varsta mea (e bine ca astia macar pleaca cu sau pentru studii superioare, nu la cules de capsuni).
Din punctul meu de vedere, cred ca meseria de notar public este una dintre cele mai banoase meserii….si cred ca are si viitor, caci la cum merge lumea asta tot mai mult avem nevoie de acte legalizate….cred ca Dreptul este facultatea pe care trebuie sa o urmezi ca sa ajungi notar, dar, din cate stiu, trebuie sa detii si ceva sume de bani in cont inaintea devenirii…
N-am citit comentariile, dar eu l-as indruma sa faca fix ceea ce simte el. Cred ca daca esti bun si faci ceea ce-ti place poti reusi in orice domeniu, chiar daca nu e pe axa trendurilor. Poti fi un contabil excelent, un bancher la fel de bun, un PRist care se diferentiaza de restul, un traducator pe la cine stie ce evenimente marete etc. Sunt foarte multumita ca ai mei nu s-au gandit sa ma indrume ei catre ceva si mi-au lasat mie aceasta libertate (si sansa de a gresi).
Eu am ales, stiintele economice, erau la moda la fel ca si dreptul. Nu ca mi-ar fi placut, pur si simplu toti mergea la una din cele doua. Dupa primul an de facultate am realizat ca nu era pentru mine, dupa 8 ani de activitate am acelasi sentiment, dar asta nu inseamna ca nu am performat la locul de munca. Si la anul, o sa ma inscriu la psihologie, asta mi-ar fi placut sa studiez si sa practic. Si daca va ganditi ca e tarziu, nu, niciodata nu e prea tarziu sa faci ce-ti place!
E o alegere dificila. Nu tine doar de ideile tale cat si de abilitatile copilului.
nu l`as indruma spre nimic, sa aleaga singur ce considera ca ii place, eu ii pun la dispozitie mijloacele si il sustin.
Il indrum sa plece din tara. Oriunde ar merge are sansa la o faculutate serioasa si un job decent.
Asta cu plecatul nu-s de acord…
Daca pleaca cei care vor sa munceasca, ce se alege de tara asta? Hai sa nu zicem doar ca iubim Romania, ci si sa RAMANEM aici sa FACEM ceva cu/in ea.
Joburi decente sunt destule si aici. Am cautat 4 luni pana am gasit unul, dar slava Domnului, acum il am.
Videochat, camatarie,artist pop-manele,vrajitorie,preot,primar la sat. Facultatile sunt pentru boemi.
Clopotar, trebuie sa ai o problema mare sa iti ‘amanetezi’ viitorul si viata copilului tau din ‘patriotisme’ din astea. Scoate-ti capul din tara si vezi cum traiesc altii. Mai prosti decat tine si poate mai lenesi. Au alte sanse, alte salarii, alta viata.
Nu vreau decat sa fiu eu fericita si familia mea. Restul de asistati sa se descurce, sleahta de hoti de la conducere sa se descurce. Exista o mana de oameni de care-mi pasa si de care as avea grija, in erst .. tara este unde ti-e bine
Eu nu am job, am afacerea mea. Si castig FOARTE bine la nivelul din Romania. Asta insa nu ma impiedica sa prefer ‘riscul’ vietii intr-o alta tara, unde probabil banii in cauza nu vor fi atat de multi, dar macar am alte conditii de trai. Si da, muncesc si mai mult, daca este nevoie, doar sa traiesc intr-o tara civilizata
E nu am copil nici varsta la care sa imi fac probleme ce voi face cu el si ce specializare va alege el. Oricum un lucru il stiu sigur, am sa-l las sa decida pentru el insusi, asa o sa-si dezvolte o personalitate proprie si va invata de unu singur deci nu are rost sa il oblig eu sa aleaga mate info cand lui ii place jurnalismul
.
Sunt mulți elevii care spun că nu le trebuie liceul, că vor doar diploma de BAC. Pierd astfel o parte a vieții lor pe care fostele generații o consideră unică – viața de licean, arzându-și anii aceștia într-o trăire negativă fără să acumuleze nimic sau aproape nimic din complexitatea acestor clipe. Își transformă anii adolescenței într-o rutină păguboasă, lipsită de conținutul dezvoltării personalității, fără minima cultură generală care chiar contează mai târziu. Liceul este pentru unii, fiindcă sistemul le permite, barul deschis patru ani, la care nota de plată este o recompensă nemeritată – diploma de BAC, și asta în condițiile în care învățământul obligatoriu nu e de 12 ani ci mai puțin. Am ajuns ca o întreagă societate să susținem un învățămât superior aproape obligatoriu. De ce?
http://carmentanu.ro/139/liceul-%E2%80%93-raul-necesar
Copilul meu are liberatea de a-si alege singur ce vrea sa faca. Il sustin si il incurajez!
Eu l-as sfatui sa faca ce ii place! Hobby-urile lui sa devina meseria de maine! Sincer
((
Toata viata mergi la servici, e greu sa fii bun cand nu iti place ceea ce faci (trebuie sa te documentezi foarte mult ori asta nu vei face daca nu iti place).
Daca toata lumea ar face ce i-ar place marinarul nu ar mai fi presedinte, profesorul nu ar mai fi ministru si tot asa. Ar fi si competivitatea mult mai mare, deci ai fi in priza, tara s-ar dezvolta mult mai bine fiindca ar fi guvernata de oameni care chiar au calitati si aptitudini, nu ar fi acolo doar pt bani etcccc
Parintii isi indruma copii spre meserii din care sa faca bani de aceea majoritatea ajung sa faca ceea ce nu le place si multi se pierd pe drum si ajung cine stie ce.
Nu se pune nici baza la scoala sa te invete ceva, scoala profesionala e considerata de nimic, desi brutarul, cofetarul, croitorul, bucatarul castiga (daca e bun) mai mult decat un informatician!
Din pacate nici sistemul nu te ajuta sa faci ceea ce iti place fiindca pt facultate conteaza notele din scoala mai mult decat dorinta ta de a practica o meserie! Daca nu ai fost bun 4 ani la toate materiile nu inseamana ca nu poti fi extraordinar la limba engleza. Dar na degeaba ai avut numai 10 la engleza ai si Cambrige si alte diplome dar 5 la mate ca la final, vei ajunge la asistenta sociala ca numai acolo ai mai intrat la buget. In loc sa fie admitere si sa mergi acolo unde vrei! acolo unde chiar poti! Nu ca mai bine ai medie mare ca vii de la istorie si dai la arhitectura desi faceai 3 ore de mate in liceu M3. Oricum nu iesi arhitect dar ai suflat locul unuia, ai omorat un vis al unui tanar care putea.
Dar tara asta e intoarsa pe dos fiindca toti cei care ne conduc fac ceea ce nu le place (si deci nu stiu)
Din punctul meu de vedere, la 18 ani ar trebui să ai o oarecare brumă de idee cam ce ai vrea să faci în viaţa. Drept pt care, până pe la vreo 20-21, ai putea să faci ceva practica şi să decizi încotro.
Spun chestia asta în contextul în care mie mi-a trebuit vreun an de zile că sa-mi fac o idee despre ce urmează şi care e drumul înainte.
Dacă ar fi să indrum pe cineva, i-as spune că poate să se facă om de vânzări. Dacă e capabil. Dacă nu, contabil. Sau avocat. Sau jurist. Sau consultant pe probleme fiscale. Din ce ştiu eu, un middle într-unul din aceste domenii câştiga lejer peste 1000€ pe Luna. Ştiu şi care câştiga 350€ pe oră, dar aia sunt excepţii.
Totuşi, cred că cel mai bine pentru toată lumea ar fi ca tinerii să se orienteze spre antreprenoriat. Nu, nu spre “îmi fac blog d-ăla şi pun adsense pe el şi mă îmbogăţesc”. Şi mai cred ca agricultura intensivă, modernă, e o afacere
… foarte profitabilă, atât pentru cel care o începe, cât şi pentru cei implicaţi.
Acum m-am şi abonat la comentarii