Cea mai trista faza comica

Eram sambata seara, imediat dupa apus, cu niste prieteni pe un deal, nu departe de Alba Iulia. Un foc, niste porumb, luna printre nori, momente ieftine, cum ar veni. Langa noi, la vreo 600 de metri distanta, o stana. Doi ciobani, opt caini, multe oi.

Cum stateam noi si asteptam sa ni se faca porumbul intr-un jar insuficient, il vad pe unul dintre ciobani ca urca spre noi. Eram pe un deal serios, niste sute de metri, v-am zis. Si, cand ajunge la 20 de metri de noi, ma intreaba:
– oare m-ati strigat?
– nu, nu, raspund eu
– ca asa mi s-o parut
– eu dadeam din cap a nu, nene

Si-a plecat. Dar nu face 10 metri pe diagonala dealului, ca se intoarce iarasi spre noi:
– ca asa mi s-o parut, ca m-ati strigat
– nu, nu, raspund eu la fel.
– inseamna ca mi s-o parut. Doamne ajuta!
– Doamne ajuta! ii intorc omului salutul.

Nenea cauta povesti, companie, poate si niste ciupeala – ca el era orb! -, era atat de singur (si satul de celalalt) incat a urcat 600 de metri, pe deal in sus, doar sa intrebe daca l-a strigat careva. Mi s-a parut haios si trist in acelasi timp. N-aveam alcool la noi, ca pe cuvant daca nu-i dadeam, cu riscul de a-l avea pe cap cateva minute.

over-the-hills

About Author: Andrei

3 thoughts on “Cea mai trista faza comica

  1. August 15, 2016 at 15:07

    Probabil cauta companie (si sigur ceva de baut). Iti dai seama ca pe dealul ala e numai el cu oile lui.

  2. August 15, 2016 at 18:24

    Andrei, iti dai seama ca probabil acum multi ani, asa s-o fi nascut Miorita? Daca nenea ala ti-ar fi spus niste snoave sau poezii, the next Miorita. Iti dai seama ca astfel ai curmat dezvoltarea folclorului de transhumanta? Of!

    • Andrei
      August 17, 2016 at 13:36

      Alex, aveam si material de blog. Un inconstient sunt 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *