Nu mai stiu unde, dar citeam saptamanile trecute un scurt text despre un tata care se uita impreuna cu fiica lui la un spectacol de balet. Era primul spectacol pe care pustoaica il vedea. Cand a fost intrebata cum i s-a parut, fata i-a raspuns tatalui: frumos, dar nu-mi place. Mai scriu o data, ca poate ne e lene sa recitim: frumos, dar nu-mi place.

De cand cu interventia oamenilor de la Digi24 legata de evenimentul de la Iasi, cu vloggerul Ilie, si parerile lor legate de vloggeri in general, am tot citit si vazut reactiile oamenilor referitoare la vlogging. Vorbesc de oameni (astia cu parerile) cam de varsta mea, nascuti in anii 80′. Si am realizat ca am in fata primul moment in care vad cum generatia mea a imbatranit si nu intelege noul. Momentul in care generatia cu cheia la gat s-a comportat ca generatia parintilor nostri: ce nu ne place sau nu intelegem e o mizerie, nu trebuie promovat. E ca atunci cand erai pustan si ai vrut sa-ti bagi internet in casa, dar nu erau de acord parintii, ca le era frica sa nu vinzi casa pe ‘internetul ala al vostru’.

In primul rand, oamenii de varsta mea trebuie sa inteleaga ca tinerii nu se mai uita la televizor. Efectiv nu se mai uita. Asa cum noi beleam ochii la Risti si Castigi, Tom si Jerry si filmele de sambata de pe ProTv, cu Van Damme, asa consuma adolescentii vloguri. Si ganditi-va ca ei chiar au alternative, pot vedea orice, pe orice tema, pe orice device. Dar aleg sa se uite la vloggeri. Romani si straini.

In al doilea rand, ca tot v-am zis de fetita si balet, cand a fost ultima oara cand ati considerat ca ceva e de calitate, dar nu va place? Si, daca ati fost intrebat, ati reusit sa raspundeti cu atata maturitate precum a facut-o pustoaica aia? Că penis, noi, astia care le stim pe toate, daca nu ne place ceva spus/produs/aratat de altii, automat e o mizerie. Asa e si cu vloggingul: ganditi-va ca nu e pentru voi. Nu ne uitam noi, obositi de +30 de ani, la niste copii care au viata, subiecte, abordari sau ganduri de… copii. Dar asta nu inseamna ca fac “nimic”, cum a zis tipa de la Digi24. Nu inseamna ca e content de proasta calitate. E un continut pe care il poti consuma sau nu.

Meseria asta de vlogger este luata peste picior, munca lor nu e considerata munca, continutul ni se pare penibil, ne vine sa-i trimitem pe toti la munca (reala, doh), gandindu-ne ca o sa-i loveasca viata aia dura, care se intampla cand ei nu se uita intr-un aparat dslr, de n-o sa stie nici cum sa se mai caute pe Google. Dar toata fraza asta e genul de atitudine pe care generatiile mai vechi ca ale mele o aveau legate de multe lucruri pe care le incercam si noi: freelancing (ce sa faci, ma, sa lucrezi de acasa, fara carte de munca?!), internet in casa, jocuri video, gadget-uri, stil vestimentar, activitatile din afara scolii etc. Ai mei nu mi-au citit deloc blogul in primii 4-5 ani, considerau ca eu ma joc aici de-a jurnalul online. Sau ceva. Si stiu, e simplu ce fac ei, vloggerii, poti s-o faci si tu. Apuca-te! Ai multa minte (nu?), idei si knowledge incat sa-i bati la cur pe astia. Apuca-te maine si vorbim intr-un an.

Am asistat saptamanile astea la primul moment in care generatia mea n-a inteles prezentul, asa cum nu ne intelegeau nici parintii si eram frustrati in draci. Continutul lui Ilie sau Selly nu e pentru mine. Ma uit uneori, rezist cat imi face placere, apoi inchid. Simplu. Dar realizez ca e munca ce fac ei acolo. Ca am pornit si eu de cateva ori camera de filmat si programul de editare. Stiu cum e sa te expui, stiu jungla din comentarii, stiu lipsa de idei care pe toti ne paleste la un moment dat, stiu ce inseamna sa ai content pus pe rafturile online-ului. In loc de concluzie, recititi primul paragraf. Si hai sa fim un pic mai putin superficiali.