De ce pozele nu mai transmit mare lucru

Acum cateva zile, un prieten a pus pe Facebook imaginea de mai jos. El, impreuna cu un verisor mai mic, intr-o poza exceptionala.

Ma intrebam de ce imi place atat de mult. Adevarat este ca ii stiu pe juniori si acum, le stiu evolutia, dar altceva mi-a placut mult la imaginea asta. Felul in care au pozat cei doi. Felul in care stau face toata poza (uitati-va peste ale voastre, o sa observati acelasi lucru). Si ma gandesc ca daca fotografia asta ar fi facuta in 2017, avand posibilitatea sa pozam pana se termina memory cardul, n-ar mai fi iesit ceva atat de bun.

Pe al’ mare l-ar fi rugat parintii sa zambeasca, ca s-o trimita pe Whattsaap nanasei, iar pe cel mic l-ar fi invitat fotograful sa fie mai vesel, ca nu are motiv pentru care sa stea asa. Si, doua minute si 18 incercari mai tarziu, ar fi iesit o poza cu care sa fie multumit parintele care o va pune pe Facebook, dar si celalalt, care trebuie sa transmita toate cele bune si fericire neamurilor cu care tin legatura pe chat.

De asta pozele de acum nu mai transmit nimic: pentru ca facem cate fotografii vrem, pana iesim exact cum ne place, fara sa mai existe elementul de surpriza, constrangeri legate de aparat si pozitii ramase pe film, probabil ne intereseaza mai mult like-urile decat amintirea unei poze facuta pe nepregatite.

About Author: Andrei

One thought on “De ce pozele nu mai transmit mare lucru

  1. February 5, 2017 at 19:04

    Eu de-aia folosesc in continuare un Polaroid: nu pot face poza de 10 ori pana iese bine si nu pot nici sa exagerez pozele, deci acest lucru ma face sa fiu selectiva si sa le apreciez mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *