Pana sa-l cunosc personal:
- cine l-a recomandat
- ce a realizat (lucruri ce pot fi verificate)
- aparitii in diferite medii (evenimente, media, cercuri comune)
La prima intalnire:
- punctualitate (daca e cazul)
- cum saluta
- imbracamintea
- cat e de atent atunci cand eu vorbesc
- vocabularul
- carisma
- subiectele abordate
- feelingul personal
Dupa ce ne cunoastem:
- cuvantul (sa si-l tina)
- disponibilitatea
- reciprocitatea (legata de respect sau gesturi)
- evolutia relatiei noastre.
Confirmarea:
- toate de mai sus.
Citeam aseara articolul My muse is not a horse, o scrisoare pe care Nick Cave (de care eu n-am auzit) le-a trimis-o, in 1996, celor de la MTV, pentru a-i retrage nominalizarea la Best Male Artist. Explica el ca n-ar vrea sa-si tradeze muza, ar dori sa nu participe in competitii jurizate si sa primeasca diferite premii deoarece s-ar simti un tradator. Foarte faine randurile. De citit tot siteul.
Tot aseara, un blogger ma intreba ce ar trebui sa faca pentru a-si creste numarul de comentarii de pe blog. Da, pana la urma in asta se masoara succesul unui blogger: in numarul de unici, de comentarii, de likeuri, pozitii in topuri, premii si bani castigati. Toate se bazeaza pe niste cifre.
Fara sa spun vreo noutate, traficul este ca penisul: marimea lui conteaza doar atunci cand e mare. Insa, in momentul cand te apuci de scris, trebuie sa te gandesti asa: vreau sa fac un articol bun si vreau sa fiu multumit in primul rand eu. Daca poti sa privesti putin din afara, calitatea unui articol nu este data de numarul de likeuri.
Daca e sa ne luam dupa cifre, diferenta dintre un articol genial si doar un alt articol este foarte mica. Si stiti si voi cazuri de texte bune de pe bloguri obscure care au avut sansa sa fie promovate de catre un om cunoscut in online. Un link sau un RT e suficient pentru ca Betty cea urata sa se transforme in regina balului.
Acest articol nu va primi atatea comentarii, likeuri si reactii cum ar fi facut niste randuri in care as fi zis ca femeia e absurda prin definitie, ca trebuie sa stea la bucatarie, insa autorul lui e multumit ca a produs ceva decent si spera ca macar jumatate dintre cei care au citit primul paragraf sa fi ajuns pana aici. Ar fi excelent.
P.S. Sa nu vina vreunul care sa spuna ca scrie pentru el, nu pentru trafic, ca nu e concurs de dume aici.
Dupa cum bine ziceau si altii, reclama de anul trecut, de la Superbowl, cu Eminem pentru Chrysler, este una dintre cele mai bune spoturi pe care le-am vazut. Si nu neaparat pentru mesaj, ci pentru emotia pe care o transmite.
Eminem, Dr Dre si acum Clint Eastwood. Chrysler continua reclamele bune. In tonul ala optimist si incurajator, unul dintre putinele lucruri la care americanii dau clasa oricui. It’s halftime in America.
Peste tot e criza.
Spania:
- au cel mai mare procentaj al somerilor din Europa, 21% (5.4 milioane de oameni)
- au inceput sa mareasca taxele
- nu se maresc salariile
- spaniolii pleaca la jegosii aia din America de Sud ca sa munceasca
- FMI spune ca va ramane inca doi ani in recesiune
- am vazut ca au si ei greve
- ai mei confirma niste lucruri
Portugalia
- se spune ca va fi noua Grecie
- somajul va ajunge la 13%, sustin unii
- taieri de salarii, fara al 13-lea salariu
- cica ar putea intra in incapacitate de plata
Grecia
- a marit Tva-ul de la 13 la 23%
- se tot fac greve si proteste. La ei ies mai multi
- trag rau de tot in jos economia Europei
- fac orice pentru bani
Am gasit o comparatie dintre Romania si Ungaria aici. Bine, aia au autostrazi, la noi merge de minune fabrica de panglici, se taie cate una la fiecare 5 km.
Si totusi, astazi, dupa demisia lui Boc, ceva ma face sa cred ca n-am avut parte de cel mai incapabil premier din cati au fost, cu toate masurile pe care le-a luat. Pacat ca era marioneta si a lucrat cu niste oameni care au furat mai mult decat au facut. Si cel de dinainte, Tariceanu, mi-a fost simpatic pentru o chestie.
Fotografia de ramas-bun de la Sutu.
Daca te duce putin mintea si poti ignora baietii care strica acest fenomen, vei observa ca muzica hip hop de calitate poate sa-ti imbunatateasca vocabularul, sa-ti dea de gandit sau, mai important, sa-ti ofere o lectie de viata.
Manelistii si fanii Innahot vor spune ca aberez, insa hip hop-ul romanesc are piese foarte bune, cu mesaj de luat in seama. Si voiam sa facem o lista cu astfel de piese. Incep eu, apoi fiecare e liber sa lase linkuri catre melodii despre care crede ca pot reprezenta o lectie, un sfat util, o tema de gandit. Citeste mai departe
Am tot intrebat cum sa fac sa nu mananc mult, sa ma pot abtine noaptea, sa nu bag in mine dupa o anumita ora pentru ca stiu ca se pune. Bag hectolitri de ceai in miez de noapte, ma pun la somn flamand, aproape ca pot chema reporterii de la Gandul sa faca un material si despre mine, incerc sa nu ma gandesc la ce as avea prin frigider.
Toate ca toate, insa acum pot sa spun ca am descoperit cum sa fac sa nu mai mananc noaptea: trebuie sa n-am paine in casa! Si-atunci ma abtin. Si injur, bineinteles, ca as fi putut sa cumpar. Dar e bine.
Oameni, pentru mine painea e sfanta. Parca nu ma satur daca mananc fara. Si stai ca de vreun am lasat-o mai moale, in vremurile cand Maka incepea sa puna carne pe el baga si o franzela pe zi. Mancam si cu paste. La mine nu exista filmul ala in care daca este cartof, painea nu-si mai are rostul. Acum am redus mult, am ajuns sa o ard intelectual chiar si cu paine neagra.
Deci trebuie sa n-am pe ce sa intind pateul, salamul sa n-aiba cu ce poata fi facut sendvis, zacusca sa urle dupa o felie de paine, conserva de peste sa sara ca disperata, de pe un raft pe altul, cascavalul sa spuna ca s-ar topi pe niste paine prajita, dar sa faca gauri de ciuda.
Pune pe cineva sa ti-o ascunda, arunc-o (la mine nu merge, as fi in stare s-o scot din cosul de gunoi) sau nu cumpara, singura varianta sa nu mananci tarziu este sa nu ai paine la dispozitie. Si sa nu te puna dracu sa pleci, la doua noaptea, la brutarie.
